Iată că a treia încercare a fost una reușită. Mai prin primăvară am încercat să facem această tură dar din cauza ploilor și a terenului argilos n-am putut să înaintăm. A doua încercare a fost acum două săptămâni dar o infecție la genunchiul stâng m-a ținut pe tușă vreo 2 săptămâni. Dermatologul a spus că se cheamă Impetigo și că e nevoie de tratament. Am tânjit oblojinu-mi rana care încet, încet s-a vindecat. Vineri seara Luci îmi spune că ar veni și el așa că pornim în direcția Domașnea. Dar nu înainte de o pană la bicicleta cu care merg la lucru. M-am trezit cu o secțiune tăioasă în asfaltul de pe trotuar pe care am văzut-o prea târziu. Așa că, deși cu întârziere, plecăm hotărâți în direcția Banatul Montan.
Sâmbătă nu foarte de vreme ne urnim spre Mehadica. Mehadica e o localitate situată la poalele munților Semenic peste deal de Domașnea fiind despărțită de o culme și de calea ferată ce șerpuiște prin culoarul Timiș-Cerna. Mehadica e cunoscută oamenilor și ca Megica. Localitatea e bine poziționată într-un areal foarte liniștit și pare genul de loc unde ai vrea să mergi când te retragi.
Mașina am lăsat-o lângă ceea ce părea o terasă în centrul satului vizavi de poliție. De aici cotim spre stânga și începem să urcăm pe drum asfaltat câtre următoarea localitate din drumul nostru și anume Verendin. Aici alimentăm cu o sticlă de apă rece de la unul din magazine și începem urcușul printr-o serie de serpentine. Sunt surprins să văd că drumul e destul de lat și să văd indicatoare rutiere. Mă așteptam să fie un drum forestier dar se pare că e mai mult de atât. Nu m-aș mira să-l văd asfaltat cu fonduri europene la un moment dat. Câștigând în înălțime ne bucurăm de priveliștea ce o aveam în toate direcțiile. Am rămas surprins să văd foarte bine vârful Gugu dar și vârful Godeanu. La fel de bine se vedeau Țarcu sau salba de vârfuri din munții Cernei dar și Munții Mehedinți.
Oprim din loc în loc pe acolo pe unde dăm de umbră mai deasă. Într-unul din aceste locuri alimentăm din nou cu apă la sălașul unei femei ce aducea vacile de la păscut. Foarte bine poziționate și foarte frumoase aceste sălașe. E surprinzător să vezi că oamenii din aceste zone sunt încă destul de activi față de alte părți. Am văzut destul de multă lume la cosit și deși mai toată lumea tăia cu cositoarea am văzut și 2 cosași venind agale cu coasa în spate.
Căldura mare își face efectul așa că ajungem în poiana Rădcoasa la marginea pădurii unde ne oprim să mâncăm niște nuci în timp ce ne bucuram de umbra unui fag. De aici am intrat în cea mai frumoasă porțiune a întregului traseu. La un moment dat în pădure cotim la stânga în unghi de 90 de grade și ne bucurăm de umbră și poteca ce era în stare foarte bună. Prea puține lemne trântite față de ce mă așteptam. Bucata de câțiva kilometri se termină într-o poiană unde stăm mai bine de jumătate de oră să culegem zmeură. Sacrificăm unul din bidoanele cu apă pe care îl umplem.
Până în acest punct nu am întâmpinat nici un fel de problemă pentru că traseul a fost 100% ciclabil. Dar cumva presimțeam că din cei 15 kilometri prin pădure trebuie să dăm de anumite porțiuni mai dificile. Și nu m-am înșelat. Pe anumite porțiuni din drum se putea înainta greu pentru că erau vechi drumuri forestiere care nu mai erau practicabile. Am dat și peste zone unde lemnul era tăiat iar drumul era acoperit de crengi. Dar cireașa de pe tot a fost într-o poiană ce abunda de vegetație și arbuști. Am reușit cu greu să ne târâm atât pe noi cât și bicicleta prin acea porțiune. La un moment dat am auzit chiar niște foșnete la vreo 30 de metri de mine. Sunt convins că era vreo sălbăticiune dar n-am reușit să văd despre ce era vorba. Am ieșit din această poiană doar pentru a intra din nou prin pădure pe niște bucăți absolut delicioase și pe unde i-am dat serios la vale.
Ajungem la ieșirea din pădure doar pentru a da de niște culori ireale. Soarele se grăbea să apună în spatele nostru peste această veritabilă junglă în timp ce proiecta nuanțe calzi, molcome, liniștitoare pe un verde ireal de crud și de viu. Stăm câteva minute să admirăm spectacolul. Din acest punct reveneam pe teren cunoscut și știam că vom găsi o fântână așa că ne oprim să luăm o gură de apă. Trecem pe lângă un sălaș unde vacile stăteau la muls priponite. Un bărbat și o femeie le mulgeau iar un puști de vreo 10 ani stătea cocoțat și se uita mirat la noi. I-am salutat dar păreau prea ocupați să termine treaba. Ne-am văzut de drum pentru o ultimă bucată de urcare unde e nevoie să împingem pentru că drumul era extrem de nisipos și îngust. Ajungem pe lumină înapoi în Mehadica de unde pornim înapoi spre Domașnea.
Traseul e nerecomandat fără GPS pentru că există suficiente locuri în care drumurile se bifurcă și unde trebuie să ști în ce direcție să o iei. Ca și variantă salvatoare știam că dacă o luăm spre dreapta puteam ajunge în valea Pârvovei deși nu îmi e foarte clar în ce stare e acel drum. Cert e că am văzut acele drumuri care coboară spre această vale din creasta pe care noi am mers(Nergănița Mică-Beletinu Mare-Tâlva Craiovei). Voi aborda acea vale într-una din turele viitoare pe drumul forestier Flâmânda care pleacă de la câțiva kilometri de Borloveni Vechi și care ar trebui să ajungă în Pârvova. Cu acea ocazie probabil voi clarifica și starea acestui drum din vale.
La final am numărat peste 9 ore din care vreo 6 ore în mișcare. Nu e un traseu foarte lung dar e un traseu greu iar porțiunile sălbăticite au făcut să se cicatrizeze o nouă “rană” pe undeva prin cotloanele subconștienului. Mă voi gândi la această tură multă vreme de acum încolo. A fost atât de aproape și totuși atât de grea. A fost scurtă ca distanță dar totuși destul de lungă în timp. A avut coborâri uluitoare presărate cu porțiuni de cărat și tras bicicleta. Am asudat enorm dar ne-am îndulcit cu zmeură pe săturate. A avut porțiuni în care păreai să fi în tunel în desișul de brazi sau într-o altă lume ieșit la apus din pădure. O să mai revin cu siguranță în această zonă înaltă a Semenicului pentru că are multe de oferit. La sfârșit de săptămână, duminică, voi pedala la 2BE relativ aproape de aceste locuri.
Video sound: Liquid Tension Experiement – Another Dimension, Phideaux – Microdeath Softstar.
