33 km în noapte
Mă tot gândeam de ceva vreme să fac o tură cu bicicleta noaptea. Unul din motive e că numărul de mașini scade și drumul e mult mai liber. Pe neașteptate vineri pe la prânz vorbesc cu Luci să dăm o tură. Nu ne gândeam că o să fie chiar atât de lungă dar a ieșit super fain.
Am montat ochiul de pisică pe spate, l-am reglat pe modul intermitent. Farul în partea din față, vesta de la drumuri (de fapt vesta cu material reflectorizant pe ea) și am pornit la drum.
Am plecat din Timișoara prin Chișoda, mai apoi am traversat podul ce duce pe Utvin, Sânmihaiu Român iar de acolo Săcălaz și înapoi în Timișoara prin Mehala.
Temperatura era undeva pe la 2-4 grade. Destul de plăcut și de răcoros. Ce e foarte interesant de urmărit e liniștea de care ai parte la doar câțiva kilometri de oraș. Se simt zgomotul, vibrația și luminile orașului dar într-un mod vag și șters. Pe drumul dintre Sânmihai și Săcălaz mi-am amintit de Blairwitch Project. Unul dintre cele mai bune filme horror pe care le-am văzut. Mi-a plăcut să reaud câinii. Câinii lătrând noaptea în întuneric îmi amintesc în mod direct de Domașnea
E unul dintre cele mai relaxante și meditative momente să stau și să aud câinii lătrând noaptea. Dacă se întâmplă să fie și un cer înstelat și o vreme răcoroasă atunci e perfect.
În oraș nu poți focaliza pe distanțe mari pentru că stai mai tot timpul cu ochii în monitor, cu ochii la blocul de vizavi. Lipsesc acele momente când stai și privești în zare. Îți creează acea impresie de liniște și dispare senzația claustrofobică din autobuz, lift și alte spații înguste. Luminile localităților se vedeau foarte frumos în depărtare devenind tot mai puternice pe măsură ce ne apropiam de ele.
Mai jos traseul făcut:
