Godeanu-Cernei

Planul inițial a fost dat un pic peste cap din mai multe motive. Unul dintre ele a fost plecarea oarecum întârziată din Herculane spre coada lacului Iovanu și izbucul Cernei. Al doila a fost vremea. Zilele anterioare urcării am urmarit site-ul meteoblue pentru prognoza. Vremea era absolut clara începând de duminincă. Dar duminică era deja penultima zi din traseu. Așa că trebuia oarecum să fentăm vremea rea prognozată pentru joi, vineri si sâmbătă.Urcăm câțiva kilometrii după izbucul Cernișoarei și mai apoi campăm urmând să urcăm in creasta a doua zi. Imediat după ce ne-am dat jos din papucul care ne-a adus până aici a început o ploaie zdravănă. Într-o fereastră reușim să facem cortul într-o mică poieniță de pe marginea drumului, lângă un fag înalt.
 
A doua zi ne trezim și continuăm pe drumul ce face legătura prin pasul Jiu-Cerna cu valea Jiului. Cheile Turcineasa sunt spectaculoase din toate punctele de vedere. Pereți aproape verticali săpați în timp de apele Cernei, piscuri care apar parcă de nici unde dealungul văii. Acestea sunt imagini caracteristice dealungul văii Cernei de la izvoare până în jos spre Herculane. Odată ajunși în pasul Jiu-Cerna facem un scurt popas iar mai apoi continuăm încă câteva sute de metri de unde cotim la stânga pe traseul marcat cu punct roșu pe culmea Soarbele. Niște poienițe foarte frumoase pe traseul ce urma să ne scoată în golul alpin. Priveliștea dealugul văii Cernei este incredibilă. Creste si văi se învăluie un pe alta cât vezi cu ochii. La ieșirea din pădure în dreptul unei stâni părăsite, care între timp s-a dărâmat și a rămas doar acoperișul din ea, montăm cortul. Nu avea rost să urcăm în creastă având în vedere prognoza și perspectiva oarecum clară pentru următoarele ore. Facem un foc, mai stăm la povești dar la un moment dat intrăm în cort pentru că începe o rafală de ploaie după care ieșim din nou. În căutarea lemnelor la un moment dat în semi-întunericul serii pun mâna pe ceea ce părea un lemn uscat. Era de fapt un corn de cerb de 3 ani lepădat probabil nu cu mult timp în urmă.
 
Sâmbăta suntem cam leneși și pornim deabia pe la ora 10. Urcăm preț de vreo 2 ore pe plaiul Soarebele. Piatra Iorgovanului pe partea dreaptă e magnifică. Apa se găsește fără probleme pe izvoare la urcare. Odată ajunși sus cotim spre stânga spre Vârful Sturul iar mai apoi trecem pe lângă vârfurile Paltina(2152), Scurtul(2090) si Gârdomanul(2072). În apropiere de varful Galbena se pune ceața și avem o mică problemă de orientare pentru că traseul te fură spre dreapta catre platform Borăscu. În schimb trebuia să cotim spre stânga. De ajutor ne-au fost 3 băieți care veneau din Gugu și care s-au minunat că mergeam așa prin ceață fără GPS. Oricum simțul de orientare a lui taică-miu și-a spus cuvântul pentru că el intuise că trebuie să o luam la stânga. Nu coborâm bine de pe Galbena că si începe o ploaie zdravăna care ne ține în loc vreo 2 ore. Am reușit să văd vreo 3 fulgere care au luminat văile aflate în fața noastră. Cam riscantă poziția pe care o aveam pentru că fulgera în toate direcțiile în jurul nostru. După ploaie norii dispar și se face senin. Avea sa urmeze vremea bună.

Continuăm și odată coborâți în șaua dinaintea vârfului Micușa(2180) alimentăm cu apă din fântâna aflată la baza vârfului iar mai apoi urcăm vârful Micușa și coborâm în șaua de deaspura lacului Scărișoara. Aici, soarele apunând în partea stângă și conturul vârfului Gugu spre dreapta ne îndeamnă la câteva poze. Dormim în șa, fără să mai coborâm la lac pentru a caștiga timp a doua zi dimineața. Există un traseu care urcă pe curba de nivel prin vale până la lacul Scărișoara. Lacul Scărișoara e cel mai mare din munții Godeanu.


Următoarea zi ne trezim de dimineata și la 7 eram deja plecați pe traseu. Urcăm pe muntele Scărișoara de unde iarăși luăm apă dintr-un izvor. Până aici nici un fel de probleme cu apa. Admirăm culmea Bulzului în partea stângă și ne amintim de urcarea pe acea culme din urmă cu 3 ani când am mers pe Gugu. 


Continuăm prin șaua Mâțului, pe lângă vârful Moraru către Godeanu. Facem un mic popas în șaua Godeanu și continuăm prin ocolire spre dreapta către furca Râului Șes. De pe Godeanu coborâm pe sub creasta. Nu e indicat pentru că e foarte solicitant pentru glezne iar iarba este destul de mare. Coborârea e demoralizantă pentru toată lumea. O idee mai bună era să coborâm prin vârful Tucila direct in șaua dinainte vârfului Olanu. Odată ajunși în șa urcam susținut printr-o ceață deasă pana sub vârful Olanu. Aceeași ceață deasă ne ține în loc și hotărâm să punem cortul deși puteam să mai mergem vreo 2-3 ore până la apus. Nu prea avea rost să mergem fără să vedem nimic. Următoarea zi se face din nou senin și continuăm pe cărare făcând un ocol lung pe sub vârful Cailor și vârful Dobrii pănă în șaua ce coboară în Cornereva pe la Piatra lui Andrei și Pietrele Albe. Într-o jumătate de zi puteam ajunge în Arjana însă a doua zi Luci urma să meargă la lucru așa că trebuia să coborâm jos în Cornereva. Facem acest lucru pe drumul forestier ce urmează cărării ce coboară din munte. La un moment dat drumul cotește spre dreapta pe un drum ce pare drum de acces forestier. Era de fapt cel mai scurt drum spre unul din cătunele Cornerevei după cum urma să aflăm mai târziu. Norocul nostru a fost să dam peste un tractor cu remorcă ce cobora în jos pe Ramna. De aici l-am sunat pe unchi-miu ce ne-a recuperat cu papucul de unde am mers la Herculane. Luci a lăsat mașina acolo la urcare și trebuia să și-o recupereze. Încă o zi și eram probabil în Herculane. Încercarea inițială a întregii creste Godeanu-Cernei s-a transformat în creasta Godeanu de la limita cu muntii Retezat(Piule-Iorgovan) și o jumătate din creasta munților Cernei.


Unul din lucrurile pe care le știam despre acest traseu din Retezat catre Herculane era că nu există apă. Într-adevar apa nu e din abundență dar ea există în destule izvoare dealungul traseului. Marcajul e relativ bun între șaua Soarbele și Șaua Mâțului dar inexistent după. Pe creasta am mers pe limita de parc național Retezat(pătrat rosu) care merge pana spre vârful Moraru. În cazul în care apare ceața pot apărea probleme de orientare și de aceea un GPS ar fi probabil indicat. De asemenea dealungul traseului nu există refugii pentru adăpost în caz de vreme rea. Există stâni dar ele sunt situate în partea de jos mai aproape de liziera pădurii. Unele probleme ar putea fi create de câini in special în zona vârful Godeanu-Olanu-Dobrii. E nevoie de calm și în nici un caz nu trebuie să fugi sau să faci mișcări bruste. Cel mai bun lucru e să te așezi pur și simplu din momentul în care îi auzi. Aștepți până se liniștesc și vei fi surprins că vei putea să îi mângâi sau să te joci cu ei. Am întâlnit un grup de 2 turiști polonezi ce veneau din Țarcu si înca 3 turiști români ce veneau din Gugu. În rest liniște și pace.


Update 2014: traseul de creastă în Godeanu a fost marcat cu bandă roșie. În munții Godeanu lângă lacul Iezer există o stână-refugiu în care te poți adăposti la nevoie.