Zona Cheilor Caraşului am ignorat-o complet în ultimile ture aşa că pentru mine a rămas neexplorată. Sezonul acesta mi-am propus să corectez situaţia. Week-end-ul care tocmai s-a încheiat ne-a adus din nou pe plaiuri almăjene şi cum Anina e la o aruncătură de băţ am abordat unul din circuitele cu plecare din Anina. Vineri seara nu ştiam exact ce variantă de traseu o să aleg pentru că sunt destul de multe vairante cu plecare din Anina. Emil se decide şi el să vină aşa că de data asta nu sunt singur. Ne propunem să ajungem la Caraşova pe traseul descris şi în ghidul traseelor cicloturistice din Munţii Banatului.
După ce trecem de Cheile Minişului cotim spre Steier şi la ieşirea din Anina parcăm lângă benzinăria ce pare dezafectată. De acolo scurtăm şi ieşim în zona nouă a oraşului. Cam mult spus nouă pentru că a rămas la stadiul de construcţie. Blocuri dărăpănate, tot felul de construcţii anapoda, grămezi de gunoaie şi câini fără adăpost. Vreo câţiva băieţi stăteau plictisiţi pe o bancă în faţa unui bloc. Trecem repede de această bucată şi dăm de o stână de oi. Începutul turei e o trecere în revistă rapidă a stării triste în care se află acest oraş extrem de pitoresc. Din păcate oraşul nu a făcut faţă transformării pe care a suferit-o economia românească în ultimul sfert de secol. Autorităţile nu au reuşit să atragă nici un fel de investitor în această zonă aşa că forţa de muncă a migrat spre alte zone.
Intrăm repede în zona împădurită care e neaşteptat de frumoasă chiar de la început. Râurile din împrejurimile Aninei au mai toate o culoare specifică extrem de frumoasă. Nuanţele caracteristice din Valea Beiului, Valea Minişului le-am putut observa şi aici. E una din trăsăturile distincte ale acestui areal al Munţilor Aninei pe care le-am putut observa iată și aici.
Traseul coboară în cea mai mare parte până spre intrarea în Cheile Caraşului din amonte. Trecem peste un pod ce pare construit de foarte multă vreme pentru că se disting cărămizile în componenţa lui(felul acesta de a construi nu e caracteristic perioadei recente). Aici trecem pe partea dreaptă a râului. Trecem pe lângă un canton silvic ce pare părăsit şi dăm de o primă peşteră. Tot în această zonă vedem fugind o vulpe pe care o reîntâlnim vreo câteva sute de metri mai jos. Zona e aşadar foarte sălbatică. Suntem în plin parc naţional Semenic Cheile Caraşului. Acest parc național are importanță uriașă din foarte multe puncte de vedere. Mâ gândesc în primul rând la făgetele seculare dar am în minte și multitudinea de peșteri care au scos la iveală o serie întreagă de materiale de interes arheologic(e.g. fragment ceramice) dar și osteologic(e.g. oase de urs).
Coborâm până în zona peşterii Comarnic pe care hotârâm să nu o vizităm. E bine să laşi motive să revii şi altădată. De aici cotim spre stânga şi încet, încet intrăm în zona platoului Iabalcea. Ieșim așadar din zona sălbatică și ajungem la Iabalcea. Pe acest drum sunt surprins să văd un autocar. Aveam să aflu mai târziu despre excursia organizată aici de către cei din Clubul Bănățean de Turism.
Din Iabalcea coborâm la drumul Reșita-Anina iar la bifurcația drumurilor oprim preț de vreo 20 de minute pentru o gură de mâncare, o gură de ceai. Spargem chiar și câteva nuci. De când am renunțat la zăhăr și la tot felul de batoane de ciocolată am văzut că nucile prind foarte bine și dau destulă energie.
Din Carașova aveam și varianta de a merge off-road. Emil îmi spune că nu mai are chef de asta așa că luăm în primire cătărarea din Carașova spre Anina. E un foarte bun loc de antrenament dar și cu priveliști foarte frumoase pe toată lungimea. Apropierea de Anina ne aduce în zona împădurită și după o serie de urcări și coborâri scurte revenim la punctul de start. Spălăm bicicleta la unul din izvoarele aflate lângă drum la intrarea în Anina iar mai apoi ne pornim înapoi spre Valea Almăjului.
Tura e foarte pitorească dar nu e neaparat foarte ușoară având o diferență de nivel de peste 1500 de metri în cei 54 de kilometri ai săi. Nu cred că am avut cea mai bună abordarea a direcției. Cel mai bine e să pleci din Carașova către Anina cu revenire prin zona sălbatică și platoul Iabalcea pe finalul turei. Dar toate acestea sunt detalii care nu contează prea mult pentru că zona e foarte bună pentru pedalat.
