Chiar dacă am mai fost pe Semenic pe viscol în urmă cu puțin timp de data asta se anunța vreme bună așa că am hotărât să merg din nou pe ski de tură.
Cu mine au venit și Alex și Daniela care aveau chef de skiat așa că sâmbătă dimineața ne-am urnit spre zona Semenicului. Pornesc de la baza pârtiei care urcă pe Semenic din Văliug și după vreo oră și jumătate ajung sus pe platou.
Vremea era perfectă cu mult soare și vizibilitate foate bună. Hotărâsc să fac un circuit al platoului Semenic până pe vârful Piatra Nedeii(1437 m) așa că las în urmă zona pârtiilor și printr-o serie de urcări și coborâri scurte ajung în punctul propus. Deschiderea pe care o am de aici spre Munții Țarcu și Munții Cernei e incredibilă așa că mă opresc des să admir suita de vârfuri. Se văd foarte frumos de aici și depresiunea văii Almăjului, pădurile nesfârșite de la poalele Semenicului dar și zona platoului Iabalcea și zona Cheilor Carașului. La câtă zăpadă era mi-a trecut prin gând că ar fi fost interesant să cobor până în Valea Almăjului. Zona platoului era brăzdată de urme de iepuri și vulpii.
Pe vârful Piatra Nedeii iau o pauză mai lungă de hidratare iar apoi revin în zona părtiilor unde mă pregătesc de coborâre. Eram hotărât să nu mă opresc până jos lucru care de altfel se și întâmplă. Sunt în totalitate peste 5 kilometri pe care îi parcurg dintr-un foc. Pârtiile de pe Semenic erau deschise ceea ce m-a surprins.
Am tot auzit discuții despre dezastrul de pe Semenic rezultat în urma privatizării dezastruase prin care patrimoniul a ajuns pe mâna lui Gruia Stoica. Eu nu consider vreo pagubă dacă ar disăpărea toate ruinele de acolo. Oricum cazările trebuie dezvoltate jos în zona Văliug/Crivaia și Gărâna/Brebu. Orientarea acestor localități e bună iar ele trebuie legate de platou prin două gondole. Evident e nevoie și de vreo 3-4 telescaune în partea de sus și atunci totul ar fi perfect. Dacă acest lucru ar duce zona Semenicului la vreo 25 de kilometri de pârtie ar fi ceva extraordinar. Nu-l cunosc personal pe Nelu Popa dar dacă e să judec omul prin prisma a ce a făcut până acum aș spune că e singurul care ar putea duce acest proiect la capăt. Pentru că e omul care gustă sporturile de iarnă și care, așa cum spuneam, a și făcut ceva concret. Probabil nu se va putea fără un investitor mai mare de undeva de afară(sau o asociere public-privată dintre o companiue înființată de C.J. Caraș-Severin și un alt investitor cu accesarea de fonduri europene, linie de finanțare) pentru că e un proiect de câteva milioane de euro dar consider că avantajele pe termen lung ar fi inimaginabile pentru o zonă lăsată mult prea în urmă față de potențialul uriaș pe care îl are. Rămâne de văzut în ce direcție vor merge lucrurile dar faptul că putem să alunecăm la vale pe această bucată e dătăror de speranță(chiar dacă urcăm cu microbuze sau împingem pe foci la deal). Să nu uităm și de faptul că de la austostrada care se termină la Lugoj până la Văliug sunt vreo 100 de kilometri.
E nevoie să păstrăm locurile încă sălbatice așa cum sunt dar în același timp e nevoie de dezvoltare durabilă și sustenabilă. Iar Semenicul pe lângă faptul că adăpostește cea mai mare suprafață de pădure virgină a Europei are posibilitatea să dezvolte în partea opusă un proiect care să dea un nou suflu Banatului Montan. Să nu uităm de festivalul de jazz de la Gărâna dar și de posibilitățile infinite de trasee de MTB din acest areal.
