Ideaa de a urca pe Godeanu cu bicicleta mi-a venit pe la sfârșitul iernii atunci când am urcat pe Oslea Românească. Am observat că drumurile forestiere urcă destul de mult în sus până spre marginea pădurii. Minivacanța de 1 iunie era mai mult decât potrivită pentru o tură în mod discovery.
Ne-am prezentat în Cerna Sat trecând pe drumul extrem de prăfuit și aflat într-o stare extrem de proastă. Mă gândeam că e de preferat noroiul în locul acelui praf. Din Cerna Sat urcăm o bucată scurtă cât să ne încălzim iar apoi coborâm scurt pentru a intra pe Valea Balmeșului trecând de o barieră situată în apropierea unui motel aflat în paragină. Aici scăpăm de praf și de căldură dând de răcoare și un drum forestier în stare bună. Valea e asemănătore cu celelalte văi care urcă spre Godeanu(Iauna, Craiova, Olanu) dar parcă această vale e și mai adâncă.
Înainte de plecare am desenat două variante. Nu aveam nici cea mai mică idee despre gradul de accesibilitate al niciuneia dintre ele așa că atunci când am ajuns la bifurcație am dat cu banul și am ales varianta din dreapta. Această variantă ne-a dus într-o zona unde am dat peste o multitudine de variante de drum de TAF. Terenul era extrem de abrupt și accidentant dar reușim să înaintăm o bucată destul de bună. În acel moment senzația de rău pe care o aveam s-a amplificat. Am stat preț de câteva minute să analizăm situația și ne-am dat seama că nu prea avem nici o șansă să atingem vârful dacă continuăm pe aici având în vedere starea proastă în care mă aflam dar și fapul că am parcurs cam jumătate din distanța până în golul alpin. Iar din golul alpin mai aveam de urcat o diferență de nivel de vreo 800 de metri. Am luat-o așadar înapoi la vale.
De la bifurcație am mai urcat vreun kilometru în sus pe cea de-a doua variantă și contrar așteptărilor părea să fie destul de accesibilă deși ne-am întors dintr-un punct în care pe drum era trântiți câțitva copaci tineri. Voi reveni cu siguranță să verific starea acestei variante.
Ne oprim și mă pun să moțăi un pic pe o bordură de pe marginea drumului încălzită de soare dar nu reușesc să stau prea mult acolo pentru că sunt trezit de o ploaie scurtă care mă trezește și care ne împinge la vale. Drumul în stare foarte bună face coborârea un deliciu. Ne oprim des pentru a admira adâncimea acestei văi, sălbăticia râului dar și păstrăvii care zburdau din loc în loc prin apă. Mai facem o oprire să înfulecăm ceva în punctul de belvedere situat desupra de Cerna Sat iar mai apoi pornim spre casă. Am observat în apropierea Cheilor Corcoaia o pensiune cochetă care pare să fie gata să primească turiși. Pentru cei cu chef de plimbare pe valea Cernei care nu vor să stea la cort cred că e o opțiune mai bună decât țigănia din Herculane.
