Track-ul acestei ture l-am desenat în urmă cu mai bine de 1 an. E totuși greu să găsești un moment potrivit în a aborda creasta munților Țarcu iar ultimile săptămâni nu au fost deloc potrivite pentru așa ceva.
De Șaua Iepii am auzit pentru prima dată în 2001 atunci când am traversat din Țarcu în Godeanu. Era un indicator vechi pe care scria “Șaua Iepii” în zona crestei Prislopului care face legătura între Țarcu și Godeanu.
Am mai ajuns aici în urmă cu vreo câțiva ani pe jos tot de la Poiana Mărului. Am decis de această dată să repetăm urcarea dar de data asta pe bicicletă.
Pornim din Poiana Mărului cu scurte opriri la zmeură și relativ repede ajungem sus de unde drumul nu mai e ciclabil. Luăm poteca în primire și începem să împingem serios în sus. Urcarea parcă e mai grea decât mă așteptam dar oarecum explicabil pentru că sus în șa erau peste 1700 metri altitudine. Continuăm să împingem și ajungem sus în zona foarte înaltă. Nu știu de ce rămăsesem cu impresia că în această zonă creasta e mai lată. Nu era lată deloc iar poteca era bolovănoasă așa că pe puține porțiuni am putut să pedalăm. Dar ce mai conta? Eram deja sus la peste 2100 de metri iar deschiderea era uriașă în toate direcțiile. Aș aminti și că odată ieșiți în golul alpin am fost luați în primire de vânt. Vânt care a bătut cu putere în permanență. Aproape că te trântea de pe bicicletă în anumite porțiuni.
Bucata dificilă se termină și avrem parte de o primă bucată faină de coborâre. Urcăm din nou scurt pe bicicletă și ajungem în punctul în care se traseul se bifurcă. Spre dreapta spre Godeanu/Țarcu iar spre stânga Culmea Nedeii. Am continuat pe Nedeia având parte de o bucată pur și simplu delicioasă. Nu cred că știu o alta la fel de lungă și de frumoasă. Coborârea nu e constantă ci e formată din segmente relativ drepte urmate de coborâri scurte și mici urcări dar în totalitate ciclabile.
Repede și cu regret ajungem la marginea păduri de unde pe anumte bucăți suntem nevoiți să coborâm de pe bicicletă pentru că fie era prea abrupt, fie mult prea bolovânos sau chiar amândouă la un loc.
Aș mai menționa frumusețea și sălbăticia incredibilă a văi Olteana situată între Culmea Nedeii și Muntele Mic/Șaua Jigoria. Într-una din pauze aproape că am adormit admirând la soare această vale undeva în apropierea pădurii pe culmea Nedeii. Cam în fiecare tură încerc să analizez alte variante pe care le-aș mai putea face. Sunt convins că în următoarea tură pe aici aș face un ocol lung cu plecare din Jigoria, urcare pe Țarcu și coborâre pe Nedeia. Ar fi trebuit ca acest lucru să se întâmple anul trecut în octombrie dar atunci vremea nu ne-a lăsat. Sper ca în această toamnă să reușesc să fac acest traseu(Maratonul Țarcu dar și 2BE la prima ediție au inclus această bucată).
De menționat și faptul că nu am dat de apă pe traseu. Poate dacă se deviază sunt anumite izvoare dar eu nu știu de existența lor. Au mai fost și 2 turme de oi dar n-am avut probleme cu câinii pentru că fie au lătrat puțin și ne-au lăsat fie nu ne-au simțit deloc trecând la distanță de ei. Din acest punct de vedere oricum mult mai calmă situația decât în Cernei/Godeanu.
Deocamdată luăm o pauza de la Munții Banatului și ne îndreptăm spre Alpi cu o oprire la bălăceală. Temperaturile oricum ar fi fost mult prea mari pentru biciclit sau colindat prin Banat în următoarele zile.
