Câteodată nici infrastructura nu mai face față așa că după ce am așteptam să traversăm mai bine de trei ore tunelul Karawanken ne-am trezit pe pământ austriac unde traficul era destul de rarefiat. După ce ne instalăm și studiem prognoza meteo hotărâm că ar fi bine să mergem să vedem Tre Cime în ziua următoare chiar dacă era duminică și vârf de sezon. Știam că există șanse mari să fie aglomerație mare dar ne-am riscat.
Am pornit de dimineață pe drumul extrem de spectaculos ce pornește din Kötschach-Mauthen și care urma să ne ducă către una din cele câteva trecători ce leagă Austria de Italia. Perspectiva e una neașteptat de spectaculoasă iar localitățile sunt extrem de pitorești. Grupurile de case se vedeau până sus de tot în zona foarte înaltă a alpilor Carnici.
Drumul de legătură dintre Austria și Italia nu a fost aglomerat deși m-aș fi așteptat să fie. Destul de repede ajungem în Misurina de unde ar fi trebuit să urcăm o ultimă bucată a drumului care urcă până sus. Aici avem parte de o supriză intrând într-un mic blocaj pentru că poliția nu mai dădea voie mașinilor să urce din cauza aglomerării din partea superioară. Obiectivul fiind unul din punctele de maximă atracție din Dolomiți atrage foarte multă lume. Poate dacă ne-am fi trezit cu noaptea în cap pentru a ajunge mai devreme am fi avut o șansă să ajungem până sus.
Neavând de ales ne-am întros și am parcat la vreun kilometru mai jos iar mai apoi ne-am urnit în sus pe potecă. Această bucată de traseu a fost peste așteptări de frumoasă. În prima parte am trecut pe lângă un lac unde am stat la fotografiat iar mai apoi am continuat pe potecă prin pădure. Avem spor și ne trezim în golul alpin unde perspectiva e într-adevăr unică. Nu fără motiv Dolomiții sunt renumiți și apreciați de atât de multă lume. Pe de altă parte cred că sunt victima propriului succes. Urmărind ce se întâmplă prin acea zonă am aflat spre exemplu că anumite trecători alpine sunt interzise accesului auto în anumite zile(Passo Sella în fiecare miercuri). Unde mai pui că e foarte scump să te cazezi în zonă chiar și la un camping. Probabil că e unul din locurile care ar trebui evitate în plin sezon. Alpii sunt totuși atât de mari încât există o grămadă de alte variante. Nu prea are sens să te înghesui la obiectivele arhi-cunoscute. Iar dacă totuși vrei să o faci atunci ar fi bine să nu alegi zilele de week-end.
La urcare perspectiva din spatele nostru către muntele Cristallo era incredibilă deschizându-se tot mai mult. La refugiu ne oprim pentru o porție de lasagna și una de paste iar la revenire luăm unul din autobuzele care coborau jos. Am plecat de acolo cu regretul că nu ne-am plimbat exclusiv în zona înaltă dar pe de altă parte am fost totuși bucuros că am reușit să parcurgem această bucată dintre Misurina și refugiul Auronzo.
Am avut oarecum aceeași senzație pe care am avut-o atunci când m-am oprit pentru prima și ultima dată la Bâlea Lac în urmă cu ceva ani. A fost totuși mult prea aglomerat pentru gustul meu deși locurile sunt unice și incredibil de spectaculoase.
