Cele câteva zile petrecute la Marea Adriatică într-o zonă cunoscută nouă mi-au dat șansa să fac două ture foarte frumoase în partea de sud a insulei Krk.
Ajugem duminică seara și după ce ne cazăm mergem să vedem marea. Mare care era foarte agitată cu valuri uriașe și cu o culoare albastră ce dădea impresia a ceva viu. Cu greu puteai să intri în apă chiar și la mal. A doua zi mai spre seară după ce am studiat variatele posibile pe bikemap am hotărât să abordez un prim traseu. Segmentul Strava avea numele “Moon surface”. Odată ajuns sus după urcarea scurtă dar aspră devine absolut clar de ce. Pentru kilometri buni vegetația era extrem de uscată șau chiar lipsea cu desăvâșire.
În urmă cu vreo câțiva ani când am fos aici nu știam de existența drumului așa că m-am întors de la marginea “Moon Surface-ului” crezând că terenul e extrem de bolovănos. Intrarea în traseu a fost înșelătoare și plină de pietre ascuțite dar după aceea drumul continua lin cu mici urcări și coborâri. Am parte de mure de dimensiuni mici dar extrem de gustoase. Sunt surprins să văd și câteva oi pe acolo lucru care mă suprinde total. Nu îmi era deloc clar de unde beau apă. Întâlnesc două persoane cu o mașina de teren care păreau să fie oameni de-ai locului. Aflu de la ei că apa se adună într-un fel de lac de acumulare artificial iar animalele se adapă de acolo. Extrem de dure condițiile dacă e să le compar cu ce găsim în munții noștri plini de izvoare.
Interesant e faptul că față de acum 3 ani au pus indicatoare pentru traseele de MTB. Chiar dacă aveam track-ul GPS la mine mi-ar fi fost foarte simplu și fără el pentru că toate punctele în care ar fi trebui să decizi erau clar marcate cu direcție și nume de traseu. Cam peste tot în lume ciclismul câștigă destul de mult teren iar cei de aici și-au dat seama de potențialul pe care îl are acest gen de activitate. Există o cursă de MTB pe durata a 4 zile cu câte o etapă organizată pe câte o insulă(Krk, Cres, Lopar, Losinj). Lucrurile au fost din câte se pare extrem de bine organizare cu destule facilități oferite participanților dar și cu un video de prezentare extrem de incitant. Cele 2 trasee parcuse de mine au acoperit o parte a traseului din prima etapă. În prima tură am scurtat coborârea pe un drum asfaltat extrem de spectaculos iar în cea de a doua tură m-am apropiat destul de mult de orășelul Vrbnik de unde mai apoi am coborât pe unul din cele mai frumoase și lungi poteci ciclabile pe care am fost vreodată. Probabil că e mai greu să organizele evenimentul în vârf de sezon dar dacă l-ar muta mai spre luna iunie cred că ar fi interesant de cuplat cu o săptămână de concediu.
Din Croația am pornit spre granița dintre Austria și Italia fără planuri foarte clare despre ce anume vom face. Dar cum posibilitățile erau nenumărate nu mi-am făcut griji că nu vom avea ce să facem. Nici nu știu dacă merită să faci prea multe planuri atâta timp cât ai internet-ul la deget. Nu e nevoie de mai mult de 30 de minute lângă o bere să faci planul pentru următoarea zi.
