Anul trecut am tot încercat să prind un week-end cu vreme perfectă pentru zona înaltă a munților Țarcu. N-a fost să fie. În schimb, în acest an, am avut noroc de vreme excepțională în luna august așa că am ajuns pe culmea Nedeia de 2 ori.
În urmă cu câteva săptămâni am ajuns dinspre Poiana Mărului și Șaua Iepii. De această dată am plecat din Șaua Jogoriei, Cuntu și mai apoi Țarcu. Am mai urcat sau coborât această bucată și n-as putea zice că-mi place în mod special. E parcă prea abruptă și, mai ales, prea bolovănoasă. Poate nici chef nu aveam eu de ea așa că efectiv m-am târât până sus la stația meteo de pe Țarcu. Am întâlnit pe urcare o turmă de oi ce cobora de pe munte. Acolo luăm o pauză lungă de tot pentru că ne-am pus la povești cu băieții de la stația meteo. Au fost foarte de treabă pentru că ne-au dat și apă. Speram să primim pentru că nu aveam chef să cărăm atâta după noi.
Era neașteptat de multă lume pe traseu pentru că e e cred unul din cele mai populare trasee de prin Banat. E foarte bine că acest lucru se întâmplă.
Am lăsat Țarcu în spate și am pornit spre șaua Șuculețului. Am amintiri frumoase din aceaztă zonă pentru că pe aici a fost a doua mea tură pe munte în urmă cu 16 ani atunci când am traversat pe jos din Țarcu în Godeanu. Acele ture din 2000 și 2001 m-au marcat definitiv și încă resimt puternic amintirea lor. Logistica în acele vremuri era destul de complicată. Mi se pare oarecum amuzant să trec pe aici acum în viteză pe bicicletă.
Această bucată din zona înaltă a munților Țarcu e incredibil de spectaculoasă dacă e parcursă pe bicicletă pentru că drumul e drept și fără bolovani așa că poți să mergi atât de tare cam cât te ține tehnica. Mă opresc din loc în loc doar pentru a admira lărgimea și spațiile largi din toate direcțiile.
Ajungem în Șaua Sucului și urcăm muchia înaltă ce o desparte de șaua Scheiului. Această bucată de câteva sute de metri mi-a creat o senzație de suspendare totală. Îmi venea să mă întorc și să repet bucata pentru că nu știu să mai fi avut parte de o asemnea experiență.
Urmează o coborâre scurtă în șaua Scheiului(1886 m.) de unde urcare lungă dar ciclabilă către vârful Nedeia. Nu ajungem până în vârf pentru că scurtăm spre stânga iar mai apoi urmează coborârea extraordinară de vreo 5 kilometri a culmii Nedeia. La distanță de vreo 200 de metri vâd un grup mare de cicliști. Nu mai aveam chef să mă întorc așa că n-am vorbit cu ei.
După coborârea de pe Nedeia cotim stânga în vale pe un drum extrem de abrupt și bolovănos care nu mi-a plăcut de nici o culoare. Nu m-aș mai duce pe acolo a doua oară pentru că efectiv m-am chinuit pe acel segment.
Această vale dintre Nedeia și culmea Văratica/Olteana e necunoscută pentru mine și trebuie să recunosc că perspectiva pe care am avut-o din anumite puncte către căldarea de sub vârful Căleanu e magnifică. Ireal de frumos și de spectaculos.
Trecem pe lângă cascadele Șucului iar mai apoi revenim în urcare către șaua Jigoriei. Va trebui să văd dacă am vreo variantă de acces către această căldare dinspre șaua Jigoriei în sezonul de iarnă care vine pentru că sunt convins că trebuie să fie extrem de spectaculos să vii pe ski de tură pe aici(poate chiar cu înnoptare la una dintre stânile din marginea pădurii).
Chiar dacă urcarea și coborârea au fost chinuitoare zona înaltă face ca tot acest efort să merite. Mai toate turele cu bicicleta sunt ture în buclă de o zi. Cu un pic de logistică cred că în sezonul următor aș putea încerca și marile traversări dintre masivele Cernei/Godeanu/Țarcu pentru că în acest moment cred că am o impresie destul de clară despre variantele de acces, locurile de refugiu și variantele de retragere.
