În acest an am hotărât că am vrea 3 săptămâni de concediu. Am vrut să văd și alte părți ale Alpilor așa că am decis să pornim spre Franța. Dar cum în Franța e destul de greu să ajungi din România într-o singură zi am făcut o oprire de câteva zile în Ehrwald. Adică o mică și cochetă localitate situată la poalele impresionantului Zugspitze.
Locul se preta foarte bine pentru ture de MTB dar și pentru plimbări fiind la interesecția a 4 văi principale, una dintre ele venind dinspre Germania situată în imediata apropiere.
Am ajuns acolo dinspre nord dinspre Garmisch-Partenkirchen. Pare că nici Germania nu mai e ce a fost. Era ciudat să vezi celebra trambulină și în același timp armate de arabi și arăboaice pe străzile din micuțul și cochetul burg bavarez.
Poziția foarte bună mi-a permis să abordez multiple trasee de bicicletă fără să fie nevoie de mașină. Într-una din dimineți am pornit pe valea ce duce spre Germania. Era destul de rece dimineața iar acest lucru se vedea pe echipamentul celor câțiva cicliști care veneau din sens opus. Undeva aproape de graniță am cotit spre stânga pe un drum foarte bun de pedalat. A urmat o cățărare scurtă ce m-a dus la un prim lac(Plansee).
Am pedalat lejer pe malul lacului în timp ce soarele începea să bată. Temperatura și vremea erau perfecte. Acest lac e despărțit de cel de lângă el(Heiterwanger See) de un mic braț. În acel punct am trecut pe partea opusă peste un pod pietonal din lemn. Am intrat pe o altă potecă ce șerpuia pe malul lacului.
Nici urmă de câini sau alte pericole. Nici măcar probleme de orientare n-am avut totul fiind relativ clar. Aici e cumva bine să vii și să te antrenezi. Spre deosebire de Carinthia anul trecut această zonă părea mai puțin sălbatică. Turele din Banat au mai toate o doză de neprevăzut. Aici pare să fie totul mult mai simplu. În afara vreunei veverițe rătăcite nu prea ai șanse să vezi vreo sălbăticiune sau câini care să alerge după tine. Principala diferență între turele de MTB din Carpați și Alpi cam asta cred că ar fi. În toate turele am fost singur fără să-mi pun vreo problemă de acest gen. Pur și simplu pedalai cât și pe unde aveai chef fără nici un fel de grijă.
Într-o altă tură am pornit spre poalele Zugspitze din Ehrwald. A fost o cățărare pe cinste care s-a terminat într-un forestier suspendat cu perspective largi asupra văii de jos. O tură rapidă dar extrem de spectaculoasă. Partea opusă părea să aibă o perspectivă și mai bună asupra vârfului așa că am decit să abordez un traseu la poalele muntelui Daniel. Așteptările mele nu au fost înșelate. O urcare serioasă terminată cu o coborâre brutală care mi-a înroșit frânele.
