Aș putea spune că am închis buclele munților Cernei cu plecare din Cornereva odată cu această tură. În turele din ultimii ani Alin și mai ales Șerban au fost o prezență regulată iar de această dată am mers cu toții. Cred că pe toți ne atrage ca un magnet această zonă.
Ne-am adunat la Domașnea și am plecat cu o mașină spre Cornereva. N-am mai stat să socotim unde o să lăsăm mașina pentru că era clar locul din tura anterioară. Trebuia să existe o variantă de a ajunge în creastă așa că am pornit să o căutăm.
Oamenii parcă sunt tot mai singuri și mai necăjiți pe aici prin creierii munților. Cerem sfaturi unui nene întâlnit la una dintre case și aflăm că fratele lui a murit cu puține zile în urmă. Se simțea durerea în ochii omului. Din acel punct am pornit urcarea abruptă pe un picior desprins din creasta secundară care coboară de pe vârful Zglivar. Ieșim rapid într-o poiană asemănătoare celorlalte pe care le știam din turele anterioare situată la ieșirea în golul alpin. Au ceva magic aceste locuri. Stânile din piatră acoperite cu lemn, fagi răsfirați liberi, câte un izvor în apropiere dar și pădurea la picioarele tale te îndeamnă la popas. Nu prea îți vine să te grăbești. N-o facem nici noi.
Din acel punct trebuia să ajungem în creastă cumva. Încercăm să găsim o varianta spre vârful Zglivar dar nu ne chinuim prea mult. Oarecum natural poteca largă continună prin pădure pe curbă de nivel pe sub vârful Zglivar și ajungem în șaua de dinaintea vârfului Iuții(1582 m.). Dar nu înainte de niște bucăți de zăpadă și multe brândușe.
Pauza de masă ne prinde sub vârful Cușmița(1453 m.) de unde ne desprindem cu greu. Coborâm înapoi prin pădure unde alimentăm cu leurdă din belșug pe care o folosim mai târziu ca salată. Revenim înapoi înapoi pe Topla. Unele case au poziții extraordinare. Tot pământul e lucrat e în jurul casei iar la distanță mică e pădurea și creasta munților.
Am închis odată cu această tură toate buclele munților Cernei. Le-am văzut prima dată când am fost mic. Undeva în subconștient cred că știam încă de pe atunci că o să ajung să le cunosc. Sunt 6 ani de când am urcat abrupt prin zăpadă către vârful Zglivar. De atunci am venit constant și nu cred că mă voi opri prea curând.
