Elena are chef să se dea pe ski în week-end. Eu m-aș fi dus oriunde e zăpadă așa că dacă a vrut să vină și ea mi-am propus să explorez un pic Muntele Mic în parte a dinspre Pietrele lui Scorillo și Poiana Mărului. Am fost de multe ori la Muntele Mic dar niciodată în această parte, opusă feței sudice unde se află și instalațiile de transport pe cablu.
Avem noroc de o vreme superbă cu foarte mult soare și vizibiliate excelentă. Drumul până sus nu ne creează mari probleme chiar dacă era destul de înghețat de dimineață.
Nu zăbovesc prea mult așa că pun focile și îi dau bătaie. Ajung destul de repede în cel mai înalt punct de unde pleacă două muchii. Hotărăsc să le încerc pe amândouă așa că îmi dau drumul pe cea din dreapta. Din păcate grosimea stratului de zăpada scade așa că sunt nevoie să urc deși ar mai fi mers coborât pe acea muchie. Revin în punctul cel mai înalt și vrăjit de brăduții crescuți în golul alpin îmi dau drumul din nou pe cealaltă muchie până la marginea pădurii. Era destul de greu de înaintat prin pădure așa că revin din nou spre vârf. Elena mă sună să-mi spună că pe pârtie era deja destul de multă ceață. La mine nici măcar urmă de așa ceva.
Chiar dacă e nevoie de un pic de muncă pentru a trece din modul urcare în modul coborâre sau invers plăcerea care ți-o dă skiatul prin zăpadă neatinsă e unică. Unde mai pui că nici nu stai la coadă la instalații și nici nu trebuie să suporți muzica care bubuie pe la baza pârtiilor. La cum arată prognoza pe săptămâna viitoare s-ar putea să am noroc de zăpadă proaspătă. Oricum în zona înaltă din munții Țarcu era un strat consistent.
Revin pentru o scurtă pauză la baza pârtiei iar de acolo cobor pe sub drum până la limita pădurii atât cât era zăpadă. De acolo urc din nou până în cel mai înalt punct pentru o ultimă coborâre. În total au fost vreo 900 de metri diferență de nivel. Nu sunt multe coborâri atunci când stai pe ski de tură dar modul acesta de deplasare îți permite să vezi și să mergi în locuri pe unde, fără un asemenea echipament, ai putea greu să o faci iarna. Din păcate ski-ul de tură e prea puțin popular pe la noi. Am auzit totuși mulți cunoscuți care chiar dacă nu skiază își duc totuși copii la o școală de ski ceea ce nu e rău deloc. Sunt convins că dezvoltarea unei stațiuni de ski în această zonă ar aduce și mai mulți oameni în această direcție. Dar până atunci rămâne albul nesfărșit al zăpezilor care invită la mișcare. Cine știe poate ajungem într-o plimbare scurtă și până la Zamolxe dacă mai apare un week-end cu o așa vreme superbă.
