Mă trezesc duminică și rămân șocat să aflu că Ueli Steck a murit într-un accident în Himalaya. Din păcate Ueli era la apogeu iar planurile sale erau incredibile(proiectul Everest/Lhotse). Sunt convins că va inspira generații de alpiniști așa cum au făcut-o Kukuczka sau Messner.
Track-ul pentru tura asta a fost desenat cu ceva luni bune în urmă. Așteptam un moment potrivit și iată că el s-a ivit în scurta vacanță de 1 Mai. Pe valea care urcă de la Pârvova spre Semenic am mai coborât într-una din turele anterioare dar de urcat nu am mai urcat niciodată.
Vremea fiind foarte capricioasă am întrâziat destul de mult plecarea pentru că peste noapte a plouat destul de tare iar dimineața era foarte rece. Speram ca vântul și razele de soare să mai zvânte un pic drumul forestier de pe vale.
La urcare am observat o bifurcație de unde eu am mers spre stânga. Spre dreapta presupun că e drumul forestier care urcă spre Semenic. Sunt curios cât de mult se poate înainta pe acel drum. Presupun că are legătură cu vreun drum de TAF cu drumul ce coboară din poiana Rădcoasă pe unde am coborât la tura memorabilă din iulie de anul trecut.
Panta nu e foarte abruptă așa că am spor și foarte repede parcurg cei vreo 17 kilometri câți sunt până în capătul drumului forestier. Pe parcursul urcării am întâlnit oameni de-ai locului care toți spuneau că nu am nici o șansă să traversez în valea paralelă.
Aici zona e despădurită și arată dezolant. Apuc pe unul din multiplele drumuri ale exploatării și înaintez împingând serios în sus. Sunt suprins să văd că deși e despădurit au pus puieți de brad la loc. Drumul dispare odată cu luarea în altitudine. Mă opresc vreo câteva minute să analizez situația și decid să înaintez fără bicicletă și să revin în cazul în care dau de vreun alt drum. Unii dintre fagii care au scăpat de drujbă au dimensiuni impresionante și după mărimea lor sigur trec de 200 de ani. Această vale e destul de ferită privirilor și cred că ONG-urile de mediu ar trebui probabil să arunce o privire și pe aici.
După câteva sute de metri dau de ceea ce părea un vechi drum forestier. Decid să revin și să înaintez. Știam că distanța până la valea următoare nu e foarte mare așa că merg mai departe. Zona devine extrem de sălbatică. Vegetația e încă mică iar acest lucru mă ajută. Mai spre vară probabil că lucrurile s-ar fi complicat. Dau nas în nas cu o căprioară care se sperie de mine. Sunt surpins să o văd chiar a doua oară. Aud și un scheunat pe care nu l-am mai auzit până acum. Presupun că nu a fugit pentru că avea pui pe undeva în apropierea zonei în care am trecut eu. Îmi vâd de drum pentru că nu vreau să o sperii sau să o deranjez prea tare. E pentru prima dată când aud acel sunet scos de o căprioară. Probabil e vreo modalitate de a anuța pericolul.
Zăresc drumul din valea opusă(valea Țerovei) așa că o iau încet la vale pe o pantă foarte abruptă spre acel drum. Mă sperii un pic atunci când zăresc urme proaspete de urs. Erau două urme, una mai mare și alta mai mică. Presupun că a trecut cu puțin timp înaintea mea ursoaica cu puiul. Gândul că m-aș putea întâlni cu mama-urs îmi dă o motivație serioasă să gonesc la vale cu hotârâre. Distanța până la asfalt din locul în care am văzut urma e foarte mică(sub 5 km.). Mă miră faptul că în această zonă văd asemenea urme. Realizez totuși că zona e slab populată și că e posibil ca dealul Țerovei să fie un loc propice de traversare a sălbăticiunilor între munții Semenic și munții Almăj și invers.
Undeva în apropierea dealului Țerovei vâd și o pensiune care părea să arate destul de cochet și care avea o poziționare excepțională pe un deal înverzit și cu deschidere către pădurile de la poale Semenicului. Nu am idee despre condițiile de acolo dar dacă vreți să plimbați prin zonă cu sau fără bicicletă cred că e un bun loc de stat. La finalul filmării se poate vedea și un panou cu numărul de telefon.
