O trupă destul de mare plănuia să meargă să marcheze o parte a traseului pentru prima zi a infernalului 2BE. Acest concurs de MTB e la a doua ediție iar dacă anul trecut a dus concurenții pe Țarcu de această dată traseul presupune o serie de traversării în zona montană a munților Cernei prin arealul satelor Armeniș, Rusca, Cornereva, Domașnea. Am hotărât să mă alătur și eu deși știam că nu va fi o tură ușoară. Inițial era plănuită pentru sămbătă dar data s-a mutat duminică. Pentru mine s-a nimerit la fix pentru că mi-am făcut de lucru pe acasă. Cea mai mare parte a zilei am muncit la recondiționarea unui dulap vechi de 90 de ani de la bunicii mei. Nu are nu știu ce valoare dar mi-ar fi părut rău să-l arunc și să iau altceva în locul lui.
Duminică dimineața pe la ora 9 fără un pic ajung la Rusca. Bogdan a venit cu trenul de la Caransebeș așa că pe el îl întâlnesc primul. Restul au venit rând pe rând. Urcarea până sus la baraj e pe asfalt dar susținută așa că mă încălzesc bine. Am noroc de o pană undeva pe serpetinele care duc la baraj așa că rămân în urmă să rezolv pana. Un amărât de spin s-a înfipt în cauciuc și mi-a dat de lucru. N-am stat să repar pentru că am avut o cameră de rezervă cu mine. Am ieșit din drumul asfalat și am început urcarea pe drumul ce trece pe sub vârful Cozia și care printr-un păienjeniș de alte drumuri și poteci ne va scoate în Cornereva. Chiar dacă am mai fost pe aici în anumite părți n-am făcut niciodată această bucată în totalitate. Zona e formată din poieni, zone împădurite dar și teren arabil și sălașe. Iarba a crescut destul de mult și cred că o traversare prin această zonă poate fi problematică mai spre vară când o să ajungă la maturitate. Culorile, mirosul și mai ales liniștea merită osteneala și fac traversarea prin aceste locuri parcă rămase într-o altă epocă o experiență de neuitat. Cu siguranță că pe aici trebuie revenit cât mai des. Ultima bucată mai bolovănoasă ne scoate aproape de centrul satului. Acest areal e flancat de drumul principal care traversează Cornereva, de vârful Cozia dar și de drumul care urcă spre Zănogi, Zmogotin și Camena și este situat la o înălțime medie de 800-900 de metri cu puncte de maxim ce depășesc 1000 de metri.
În Cornereva ne-am regrupat, am mâncat și am realimentat cu apă. A urmat urcarea către Piatra Ilișovei care ne-a urcat sus pe culmea Cernii Vârf. Pe acestă urcare am pierdut contactul cu restul așa că pe toată această bucată am mers de unul singur. Chiar dacă am fost de zeci de ori pe la Piatra Ilișovei și pe Vâr'(așa cum îi spunem noi la Domașnea) n-am făcut niciodată această traversare până jos în Rusca. Cu riscul ca afirmația mea să fie considerată subiectivă spun că este probabil cel mai frumos traseu de mountain-bike din Banat. Spun acest lucru din foarte multe motive. Aș enumera faptul că e ciclabilă în totalitate, faptul că este la peste 1000 de metri cu un punct de maxim la peste 1300 de metri și, poate mai presus de toate, oferă o perspectivă incredibilă asupra întregului Banat Montan și a tuturor zonelor muntoase din acest areal: Munții Almăj, Munții Semenic, Munții Cernei dar și Munții Țarcu, Într-un mare fel se văd și toate satele împăștiate la poalele acestor munți.
Am trecut pe lângă două turme de oi iar dacă la prima am norocul să nu mă simtă câinii la cea de-a doua m-au simțit așa că după ce am strigat la cioban să-i potolească scap de ei. Îmi dau seama că ciobanul mă recunoaște fiind din Domașnea. Din păcate eu nu l-am recunoscut fiind mult mai tânăr decât mine. Cred că e bine că mai există tineri care să se ocupe de oierit. Pentru că mi-aș dori să am de unde să cumpăr brânză de oaie sau de vacă atunci când părinții și socrii nu vor mai putea să se ocupe de animale. În acest punct îmi dau seama că am pană și pe roata din față așa că mă opresc să o umflu sperând să nu trebuiască să peticesc. Până jos am mai umflat-o o singură dată așa că pot spune că am scăpat. Va trebui să peticesc vinerea viitoare cele două camere care au căzut tribut acestei ture.
Bucata cea mai spectaculoasă a acestei ture e coborârea în șaua Prislop cuplată cu bucata de coborâre prin pădure prin locul numit “Fagii ăi Rari” care duce până jos la Marazdâni. De aici drumurile se bifurcă. Cel din stânga coboră pe culme în Domașnea iar cel din dreapta printr-o zonă accidentată și extrem de bolovănoasă în Rusca. E o bucată tehnică care solicită atât biciclistul cât și bicicleta. Cu siguranță că pentru astfel de zone e nevoie de o furcă și o bicicletă pe măsură.
La vreo jumătate de oră după restul trupei am ajuns și eu jos în Rusca. Am luat o sticlă de apă să mă hidratez pentru că aveam mare nevoie. A fost o tură în care am tras mai tare decât trag de obicei. Nu au fost mulți kilometri(49) dar diferența de nivel a fost destul de mare(aprox. 2000 de metri). Traseul e ciclabil în cea mai mare parte a lui. Cei mai experiementați și cu echipament adecvat pot sta în șa pe toată lungimea. Eu am stat în șa cam 75% din tot traseul. Berea pe care am băut-o în Cornereva nici nu s-a simțit pentru că îmi amintesc cum, de sub cască, curgea transpirația ca un fel de izvor. Trăgând mai tare nu am apucat să fac nici poze dar am reușit să filmez bucăți ale acestui traseu pe care îl recomand cu mare căldură oricui. Domașnea poate de asemenea fi un bun punct de plecare pentru traversarea acestei culmi la care cu cât mă gândesc mai mult, cu atât îmi întăresc și mai tare ideea că e probabil cel mai frumos traseu de MTB din Banat.