M-am tot învârtit în ultimii ani prin Munții Cernei dar n-am ajuns să urc din Bogâltin către șaua Ciumerna niciodată. Dacă n-ar fi fost frigul crâncen de la sfârșit de an m-aș fi dus atunci. Dar cum muntele nu fuge din loc, cel puțin nu pentru o vreme, am așteptat o altă ocazie. Ocazie care s-a ivit destul de repede odată cu aceste zile libere prilejuite de ziua unirii. Nici de această dată nu mi-am făcut curaj în prima zi a mini-concediului tot din cauza frigului. Am preferat să mă joc pe lângă casă pe ski de tură.
În Bogâltin am tot fost de atâtea ori în drumurile mele către vârful Arjana, probabil cel mai frumos și spectaculos vârf din creasta acestor munți. Planul cu care am pornit la drum era destul de îndrăzneț și presupunea traversarea prin șaua Ciumerna iar mai apoi continuare prin șaua Prislop și revenire în Bogâltin. Șansele de reușită erau mici având în vedere orele puține de lumină și faptul că era posibil să dăm de zăpadă foarte mare. Parcăm lângă biserică și o pornim pe drumul înghețat din satul la fel de înghețat. Fumul ieșea blând de pe coșurile caselor. La distanță scurtă din momentul în care părăsim satul punem rachetele pentru că înaintarea devine dificilă. În lipsa rachetelor nu cred că reușeam să parcurgem nici jumătate din distanța pe care am parcurs-o.
Pentru o bucată scurtă zăpada dispare doar pentru a reapărea parcă și mai mare. Intrăm în zona în care poteca face o serie de zig-zag-uri până în momentul în care ajungem într-o poiană cu vizibilitate excelentă spre cele două văi despărțite de muchia pe care noi urcam. Vremea și vizibilitatea erau excelente așa că stăm să admirăm și să mâncăm câte un baton din cereale și alune. În acel punct oamenii locului au pus o cruce.
De aici urmează un urcuș scurt dar abrupt și ajungem într-un punct unde priveliștea se deschide și mai mult(Poiana Mâții). Trecem pe lângă stână din poiană și continuăm pe muchia care șerpuiește frumos prin pădure. Exact cum mă așteptam, zăpada aici e și mai mare așa că înaintăm cu greu. Ajungem în punctul în care traseul se bifurcă iar marcajul cu triunghi roșu duce spre șaua Prislop. Nu suntem foarte hotărâți ce anume să facem. Era deja trecut de ora două iar șansele de a ajunge în creastă erau mici. Hotărâm să lăsăm bucata până în șaua Prislop pe altădată și să urcăm până în golul alpin. Pentru asta e nevoie să împingem serios o bucată abruptă troienită. Ieșim sus în golul alpin de unde putem admira Cornereva. Aici suntem întâmpinați de un vânt năprasnic așa că hotărâm să ne întoarcem. Dacă aș fi venit pe ski de tură cu siguranță că aș fi putut să cobor mult mai repede jos. E o variantă foarte bună pentru una din ierniile viitoare și de ce nu poate chiar și în această iarnă deși planurile sunt cam făcute până spre a doua jumătate a lunii februarie. Ar trebui să urmeze Austria și Norvegia.
Gândindu-mă retrospectiv la această muchie care urcă spre creasta Munților Cernei realizez că e incredibil de frumoasă și spectaculoasă. Pur și simplu nu îmi venea să plec din acea zonă. Ne apropiam de momentul în care soarele apunea iar culorile proiectate din lateral dădeau o senzație unică. Savuram fiecare moment și fiecare pas pe care îl făceam iar zăpada împrăștiată strălucea izbită de razele de soare ce se furișau printre copaci. Muntele nu e frumos doar acolo sus în creastă. Poate cele mai frumoase locuri sunt ferite privirilor în aceste muncii și văi împădurite care se învăluie una pe cealaltă în mai toate masivele.
Oarecum ciudat știam că Arjana e acolo aproape de noi dar nu o vedeam. Poziția în care noi eram ascundea privirii vârful și cu excepția zonei înalte unde se zărea foarte puțin în rest nu am văzut vârful. Din cel mai înalt punct al turei am văzut un drum care se desprindea din traseul principal așa că la întoarcere am hotărât să vedem unde ne duce. Chiar dacă coborârea e grea prin zăpada mare și apoasă(zona fiind orientată spre sud) avem noroc și scurtăm un pic pentru că ajungem undeva la mijlocul drumului ce urca în zig-zag de dinaintea de poiana Mâții. Încă vreo 30 de minute și ajungem înapoi la punctul de start. Cu siguranță e unul din cele mai frumoase trasee din Munții Cernei. Chiar dacă există destule bucăți foarte abrupte mă gândesc totuși că s-ar putea parcuge cu bicicleta. Chiar dacă am mai fost în zona înaltă a munților Cernei cu bicicleta ar fi o premieră interesantă să urc pe Arjana cu bicicleta din Bogâltin trecând prin șaua Prislop.
