În prima parte a zilei am luat gondola care pleacă din Tröpolach și ne-am bucurat de traseul tematic bazat pe diferite modalități de a folosi apa.
Revenim doar pentru a ne pune pe drum în altă direcție și anume pasul Plöcken. Urcarea dinspre Austria e și mai spectaculoasă decât cea din pasul Nassfeld dar cea dinspre Italia e demențială. Mi-a venit extrem de greu să cred că au reușit să facă acel drum pe acolo. Am mers în prima parte a acelor curbe foarte strânte și prăpăstioase până în momentul în care am realizat că unul dintre pasageri nu era într-o stare prea bună. Am revenit în trecătoare, am parcat mașina și am pornit la pas pe unul din traseele care pleacă de acolo.
Urcarea e plăcută prin pădure la început dar se asprește odată ieșiți în zona înaltă. Fetele decid că nu mai au chef să urce iar eu mai urc în viteză pentru o bucată scurtă până în momentul în care ajung la intrarea într-un traseu de via ferata de unde decit să mă întorc. E cu siguranță una din chestiile pe care va trebui să le încerc(cine știe poate chiar sezonul viitor). Traseul poate duce în zona celui mai înalt vârf al acestui lanț muntos și anume Coglians. Cu siguranță un traseu care ar merita făcut în anii următori.
Las spectacolul de sus pentru un alt spectacol mai jos. Observ o marmotă fâțâindu-se la câteva zeci de metri de locul unde fetele mă așteptau. La o privire mai atentă observ că acolo își desfășurau activitate o întreagă familie pentru că am zărit în vreo oră cât am stat să le urmăresc vreo 2 exemplare de dimensiuni mici. Neașteptată și foarte plăcută surpriză. Au fost de fapt cam singurele animale pe care le-am văzut. Alpii sunt cred destul de săraci în animale și din acest punct de vedere cred că în Carpați lucrurile stau încă mult mai bine. Pe de altă parte cred că sunt extrem de multe văi foarte sălbatice și încă ferite dar terenul e totuși mult prea fragmentat de așezări umane/turistice sau drumuri încât să permite habitate pentru animale precum ursul sau lupul. La porci mistreți stau încă destul de bine. Oricum nu par foarte curioși cetățenii din Alpi să le fie deranjate afacerile de către astfel de animale. Greu de zis cum e mai bine. Dezvoltați dar fără urși și lupi ca în Alpi sau nedezvoltați dar cu urși și lupi ca la noi în Carpați. Șansa pe care noi o avem e că am putea aborda problema în mod sustenabil dar nu cred că avem capacitatea să urmăm această direcție. Tare îmi e că vom ajunge într-un final tot nedezvoltați dar și fără păduri/râuri și urși/lupi.
Am lăsat marmotele să-și vadă de viața lor și, uitându-mă la un grup de vaci ce erau coborâte din zona înaltă spre adăpost, am început să coborâm înapoi spre punctul de start. În scurta plimbare am întâlnit și aici destul de mulți oameni la plimbare. Un procent considerabil dintre ei erau echipați cu kitul de via ferata. Se pare că e destul de populară acestă activitate pe aici. Nu e de mirare având în vedere că primele trasee au fost deschise de nevoie încă din timpul primului război mondial. Există numeroase relicve(e.g. tunele etc) rămase de atunci dar și muzee sau cimitre care amintesc de acele încleștări din urmă cu 100 de ani. Chiar în pasul vizitat de noi era un muzeu dar care nu era deschis atunci când am ajuns noi acolo. Cred că ar fi fost interesant de văzut.
