Prognoza arăta foarte prost în munții Banatului așa că am căutat o soluție alternativă cu plecare din Timișoara. Drumul Regelui era la a V-a ediție. Traseul nu era lung așa că mi-am propus să mai văd un pic din Munții Zarandului.
Fetele au venit și ele cu mine spre Petriș acolo unde urma să aibă loc evenimentul. Am pornit pe autostradă până la Traian Vuia iar de acolo am traversat Făgetul și încă o pădure și am ajuns pe Valea Mureșului. În lipsa autostrăzii am fi avut nevoie de încă vreo oră în plus să ajungem acolo.
Petriș-ul e o localitatea frumoasă care mi-a plăcut. Nu e localizată lângă drumul național ci e băgată pe o vale secundară între dealuri. E imposibil să ajungi aici și să nu auzi de isprăvile primăriței. Am ajuns cu vreo oră înainte de start. Erau câteva sute de oameni acolo. Startul s-a dat la ora 10:30. Unul din lucrurile care mă enervează la un concurs e buluceala de la start. Aici chiar dacă a fost multă lume știam că urmează o poțiune de asfalt în care lumea se răsfira. Lucru care s-a și întâmplat. A fost cam prea mult asfalt pentru gustul meu. Practic jumătate din lungime a fost asfalt.
Am scăpat de asfalt și am continuat pe un drum forestier care mi-a plăcut. M-am poziționat într-un grup de oameni și depășeam câte unul la 5-10 minute. Partea înaltă a traseului este extrem de pitorească. Era foarte mult verde. Au urmat o serie de urcări și coborâri tehnice pentru kilometri buni. La un moment dat am dat de un perete. Acolo am împins serios dar am avut noroc că n-a fost lungă bucata. Pe acea bucată aveam vreo 5-6 oameni în spatele meu. N-am “reușit” să-i mai văd până la final. Am încercat să prind pe un tip cu care m-am alergat pe această ultimă bucată dar s-a dus mai tare până la final. Partea finală a coborârii a fost fix ce trebuie să aibă o coborâre adică bolovăniș, drum spălat de ape, poteci înierbate și o bucată extrem de stâncoasă pe care cei mai curajoși au stat în șa. Am preferat să merg pe lângă bicicletă. De acolo urma pentru încă vreo 10 kilometri același asfalt plictisitor. Pe această porțiune n-am mai întrecut pe nimeni, n-a mai trecut nimeni pe lângă mine.
Mi-am propus să termin în 2h:30. Am terminat în 2:25:13 pe poziția 59 la general și 18 la categoria moși. Am tras mai tare decât trag în mod normal la o tură dar am respirat și am încercat să-mi păstrez pulsul în limite normale. Aș fi preferat un traseu fără asfalt și un pic mai lung în genul buclei din zona înaltă. Sunt convins că pot să gândească un astfel de traseu pentru că e foarte clar că zona are potențial. Un alt lucru demn de remarcat e că salvamonul a marcat permanent acea buclă a concursului. E bine că lucrurile se mișcă într-o anumită direcție și pe la noi și că tot mai multă lume vine în această direcție a pedalatului montan.
