Atunci când m-am uitat peste harta cu pârtiile din zonă am fost contrariat de felul în care pârtiile erau legate între ele pe o distanță extrem de lungă. Plecând din Zell am Ziller am ajuns undeva în Gerlos într-una din zile. Am hotărât să pornim spre Gerlos pentru diversificare. Ne-am urnit pe un drum alpin extrem de frumos ce șerpuia printre munți foarte de dimineață așa că am ajuns chiar înainte să pornească gondola. Vremea nu era perfectă dar zăpada era în stare bună așa că am pornit destul de repede pe o neagră bine bătută pentru a trece în partea opusă unde am dat de o altă serie de păriii pe toate gusturile. Aproape că nu-mi venea să cred că ai nevoie de zile întregi doar ca să apuci să vezi cam tot ce găsești într-o zonă. Aș putea spune că îmi era un pic ciudă că nu există în Banat măcar un sfert din cât am apucat să văd într-o singură zi aici. Îmi era pur și simplu greu să cred că indiferent unde mă duceam era cam același lucru. Adică pârtii și instalații cât vezi cu ochii.
Istovit de una din negre m-am oprit la o cabană micuță și cochetă unde am luat un Weissbier. Chiar dacă unele cabane sunt îngrămădite și făcute pentru consum sunt și altele cochete, micuțe și cu foarte mult bun gust. Asta era una din ele.
Am lăsat cabana și am trecut în partea opusă unde am dat de o priveliște excepțională asupra lacului Durlassboden dar și de pârtii roșii și negre, late, de toate frumusețea. Interesant e că pârtiile nu se terminau aici. Se putea trece pe muntele următor(Plattenkogel) unde situația era identică(adică vreo alte 5 telescaune). Era deja plictisitor să te tot duci și parcă să nu mai dai de limita domeniului skiabil. Așa că am revenit la punctul de start. Plecând cam dezbrăcat fără un prim strat pe sub pantaloni am tras un frig năprasnic așa că, deși am venit foarte de dimineată, undeva spre ora 2:30 ne-am oprit răpus de frig și de lipsa de chef.
