Iarna în crovuri
Îmi stătea din vară tura asta în minte. Cum în vacanța de sfârșit de an nu prea am avut noroc de zăpadă vineri seara am fost întâmpinați cu minunăție de furtună de zăpadă după Caransebeș. Sâmbătă nu ne grăbim foarte tare așa că pe la 11 plecăm și pe la 12 și ceva intrăm în traseu. Erau urme lăsate de cei care încă mai stau pe la sălașe și probabil alți rătăciți ca noi așa că înaintarea nu a fost prea dificilă dar totuși condiții de iarnă cu zăpadă înghețată și viscolită în unele locuri. Urme ale unor mici avalanșe de pe stâncile din jur. Temperatura nu foarte scăzută dar sus un vânt destul de serios mai ales când soarele s-a ascuns după stâncării. Toată creasta Cernii era înzăpezită și dintr-o dată parcă mi s-a făcut poftă de o coborâre de pe Vlașcu spre Valea Cernei pe ski-uri. Poate anul ăsta nu dar la anul mi-am dat o idee. Zona e absolut superbă și în acest anotimp. Mare păcat că ziua e atât de mică. Vara la ora 3 încă mai aveam timp să colindăm pe când iarna în ianuarie iată că pe la 4 a trebuit să coborâm la vale.
Culorile au fost incredibile. Am prin un apus absolut superb cu niște nuanțe fenomenale proiectate pe creasta munților Cernei. Destul de puțini cunoscuți și umblați dealtfel. Poate o să dăm o fugă și până pe Arjana în week-end-urile următoare.
Acum că am fost și iarna aici urmează încă o tură și primăvara și pot spune că am văzut crovurile în toate anotimpurile. Poate între timp se îndură cineva și de drumul de acces spre Cerna-Sat care e într-o stare deplorabilă. Puțin cârpit până spre km. 14-15 dar în general într-o stare jalnică.























