Locuri de la munte, prin Banat sau aiurea

O zi frumoasă pe Semenic

27 februarie 2011 · Ski

Săptămâna trecută Sergiu a propus, vineri am vorbit din nou și între timp Călin a zis că o să meargă și el. Duminică pe la 7:30 ne-am urnit. Drumul până sus e ok pe porțiunea Timișoara-Reșița. Reșița-Semenic are unele bucăți care cu greu arată a drum turistic. Salutări și pe această cale domnului Frunzăverde care cu deosebită atenție are grijă de turismul din Caraș. Am mai fost odată pe Semenic anul trecut tot cu Călin dar atunci nu era deschis slalomul. Acum erau deschise toate 4, adică: Idioți, Goznuța, Crucea de Brazi și Slalom. Singura legătură între pârtiile astea e că se află pe Semenic pentru că în rest, deși foarte aproape una de alta, nu sunt legate. Dacă vrei să mergi pe slalom urcând de pe Crucea de Brazi, trebuie să împingi un pic din skiuri sau să le iei un pic în spate.
Crucea de Brazi/Goznuța arătau foarte bine dar astea 2 sunt din păcate cam scurte. Slalom-ul are peste 1 kilometru dar nu mi-a plăcut datorită denivelărilor. Trebuie lucrat și vara la ea pentru nivelare pentru că în rest e destul de ok mai ales că e și destul de lungă. Zăpada era în cantitate mare (~60cm) așa că se putea coborî prin pădure pe o pistă semiamenajată până în Văliug. Nu am apucat să merg pe ea pentru că aveam skiuri închiriate și trebuia să le returnez dar Călin s-a dat până jos.
Zona Semenic/Văliug e o zonă superbă cu potențial de turism în 4 anotimpuri mai ales datorită lacului de acumulare. Pentru ski e nevoie de următoarele lucruri:
  • telescaun/telecabină din Văliug până pe Semenic și închiderea drumului de acces pe timp de iarnă
  • parcare la punctul de plecare
  • tunuri de zăpadă pentru anii în care nu ninge suficient
  • încă câteva pârtii bine legate între ele care să ducă undeva la 15-20 de km suma totală a lungimii pârtiilor
  • drum de acces pe varianta Caransebeș (sau Băile Herculane)-Slatina Timiș-Semenic. Varianta prin Reșița mi se pare păguboasă și e de dorit doar în situația în care se dorește o scurtă prezentare a ceea ce a reprezentat Reșița din punct de vedere metalurgic. Având în vedere că am casă la Domașnea, ar fi de vis să am un asemenea drum.
  • același lucru valabil și pentru Muntele Mic/Țarcu și în perspectivă un domeniu skiabil (Banat) în ambele zone cu ski pass unic
Bineînțeles că e nevoie de bani și investiții dar trebuie început de undeva. Ce e important e să înceapă cu un plan bine făcut. Nimeni nu cere 200 de kilometri pentru că nu suntem în Alpi dar se poate începe ceva durabil. Eu sper ca în 10 ani să ajungem să vedem măcar o parte din aceste lucruri.

Lăsând pretențiile și ce îmi doresc la o parte, ziua a fost superbă și foarte plăcută. O gură de aer curat nu strică nimănui până la urmă. Lume multă, foarte mulți cunoscuți. I-am văzut pe Luci și Sergiu (cu ei am fost pe Țarcu la începutul lunii februarie) dar nu ne-am dat împreună pentru că ei au stat mai mult pe slalom. Am întâlnit și 3 colegi de la lucru. La coborâre ne-am oprit la Casa Baraj pentru regrupare și pe la 9 fără un sfert am ajuns în Timișoara.

Mai jos câteva poze/filme.

 

Spre munții Țarcu-Godeanu
Crucea de Brazi

Sergiu

Slalom în ceață:
 

Prima parte a pârtiei slalom



Apus pe Semenic:
 
Coborâre pe Goznuța: