Zi de pauză pentru fete așa am luat bicicleta și am ales unul din cele câteva trasee din zonă pe care mi-am propus să le încerc. E vorba de un traseu scurt care pleacă din Tröpolach și urcă până sus în pasul Naßfeld/Pramollo. Traseul e în zona stațiunii de ski Nassfeld. O amărâtă de stațiune cu vreo 110 kilometri de pârtie. Ce să facă și ei dacă nu pot mai mult. Mi-a plăcut foarte mult site-ul lor pentru că m-a inspirat în a alege activitățile în cele câteva cât ne-am învârtit pe acolo.
Aș fi putut să iau gondola și să mă bucur de coborâre dar ar fi fost multe prea simplu iar cei 1000 de metri diferență de nivel în 10 kilometri sunau foarte provocator. N-aș putea zice că nu-mi plac coborârile dar la MTB urcările mi se par cele mai faine. Spre deosebire de coborâri unde îți trebuie foarte multă tehnică pe urcări merge și cu bărbia în piept și dat înainte.
Comparam urcarea cu cele de la Muntele Mic sau Semenic și mi-am dat seama că aici a fost mult mai aspră. Nu prea îți dădea deloc timp să stai liniștit. Ajung totuși sus iar după ce trec câteva zeci de metri în Italia revin și iau în primire panta până în punctul cel mai înalt al turei. Bucata din pas până sus nu a fost deloc ușoară și cam jumătate din ea am făcut-o pe lângă bicicletă.
Nu mă pot abține si sus mă lipesc de o nefiltrată. Eram totuși în vacanță așa că n-am fost așa de dur cu mine. Au urmat o coborâre și o urcare scurtă iar la final cei vreo 10 kilometri finali ai coborârii. Și ce coborâre. Bolovănoasă în prima parte, cu un drum asfaltat în ultima parte și puncte de belvedere către vale din loc în loc. Îmi place foarte mult cum se văd văile și așezările din astfel de puncte în Alpi. E unul din motivele pentru care consider că Alpi sunt așa de pitorești. E destul de greu să nu rămâi îndrăgostit de arhitectura asta alpină din Austria. Sunt puține case care nu au mușcate la ferestre și la fel de puține terenurile nelucrate sau necosite. Chiar și la grajdurile unde țineau vacile aveau mușcate la geamuri.
Cochetam la începutul turei să mai urc o dată cu gondola și să mă bucur doar de coborâre. Eram destul de zdruncinat la final încât am renunțat la idee. Urma o zi cu prognoză defavorabilă așa că am stat linștiti. Deși sunt mulți cicliști în zonă nu am reușit să dau de un magazin de biciclete cât de cât dotat până în Villach și nici aici nu au aveau foarte multe opțiuni. Poate că de fapt lumea pe aici nu cumpără biciclete și echipament ci doar vine să pedaleze.
