A fost un an în care la Domaşnea s-au făcut prunele în cantităţi destul de mari. O partea din ele le-am mai cules în săptămânile trecute dar sus la grădina de la poalele Carpaţilor le-am lăsat să se coacă bine pentru a evita prea multe drumuri.
Iar dacă sâmbătă am fost prinşi cu treabă trebuia cumva să recuperăm duminică mai ales că iată acum am scăpat de caniculă. Odată cu apropierea tomnii temperaturile devine suportabile iar ploile de după caniculă au curăţat şi limpezit atmosfera aşa că avem parte de culori superbe.
Neavând prea mult timp am ales o tură prin locuri pe unde n-am mai fost dar aproape de casă. Culoarul Timiş-Cerna are în ultima parte munţii Almăjului iar din cumpăna apelor de pe dealul Domăşnii se desprinde un areal uriaş situat la poalele munţilor Semenic. Aici există câteva localităţii care nu sunt situate la drumul principal dar care sunt legate între ele şi de unde pleacă o multitudine de variante de trasee în toate direcţiile. Aceste localităţi sunt Pârvova, Globu Craiovei Petnic, Mehadica, Cuptoare,Mehadica, Luncaviţa şi Verendin. Din oricare din aceste localităţi se poate ajunge pe diferit drumuri şi poteci în oricare din celelalte. Înălţimimile nu sunt foarte mari netrecând de 700-800 de metri iar acest lucru le face accesibile mersului cu bicicleta.
Uitându-mă la lista localităţilor de mai sus mi-am dat seama că prin Pârvova nu am trecut niciodată. E o localitate situată undeva între dealul Ţerovei şi poalele munţilor Semenic, la distanţă de vreun kilometru faţă de drumul Iablaniţa-Bozovici care mai departe duce spre Anina şau Oraviţa. Aşa că duminică după un prânz uşor ne-am îndreptat înspre Cuptoare. La bifurcaţia către Cruşovăţ am lăsat maşina şi am pornit spre Mehadica. Din Mehadica am început urcuşul chiar din localitate. La ieşirea din sat am cotit pe un drum secundar care ne-a scos pe o muchie destul de repede în partea de sus. De aici printr-o serie de urcări şi coborâri am ajuns într-un final în Pârvova. Zona este o combinaţie interesantă de poieni, grădini şi păduri de gorun, frasin, paltin şi alte specii de foioase(mai puţin fag). Apropiindu-ne de zona înaltă a munţilor Semenic am dat inclusiv de frumoasele păduri de fag care acoperă cea mai marte parte a acestui areal uriaş. Această bucată între Mehadica şi Pârvova merită făcută din mai multe motive. Priveliştea pe care o oferă asupra culoarului Timiş-Cerna, culmii Cernii Vârf şi a munţilor Cernii e una fantastică. Câştigând în înălţime profilul jos al culmii Cernii Vârf lasă să se vadă vârfurile de 1700-1800 de metri ale munţilor Cernei. Pe de altă parte se pot vedea pădurile Semenicului dar şi pădurile din munţii Almăj care coboară compact până în culoarul unde se află Mehadia, gara Băile Herculane şi Topleţ.
La mijlocul distanţei din această bucată dăm de o fântână cu apă rece unde stăm să ne potolim setea şi să ne umplem bidoanele.
Coborârea de pe această culme e abruptă ne duce pe un drum forestier foarte larg care leagă Pârvova de Munţii Semenic. În tura cu bicicleta de la Borloveni către botul Calului am observat un drum forestier(Flămânda) care face legătura cu Pârvova dinspre Valea Almăjului. Cu siguranţă va fi unul din traseele viitoare.
Am fost surprins să vâd odată ajunşi la acest drum o proprietate destul de mare care nu părea să fie în circuitul turistic. Ar fi interesant de aflat cine o deţine şi dacă s-ar putea închiria pentru că e un loc retras şi foarte liniştit.
Trecem de Pârvova şi continuăm până la Globul Craiovei de unde, pentru a evita să ajungem în drumul european, cotim la stânga imediat după ce trecem de zona Cheilor. Urmează o urcare de vreo 3 kilometri care ne scoate în vârful dealului unde se află un releu de unde coborâm înapoi în Cuptoare. De aici din vârful dealului avem parte de aceeaşi privelişte fantastică în toate direcţiile. Probabil unul din cele mai uşor accesibile puncte de belvedere din acea zonă cu o perspectivă superbă 360° împrejur. E o tură care cu siguranţă trebuie reedidată.
