A fost un an sărac în zăpadă dar am avut parte de o luna februarie excepțională cu ieșiri memorabile pe schiuri de tură. Cea mai scurtă lună din an a venit cu 5 sămbete pentru că e un an bisect. Ultima zi din lună s-a nimerit într-o sâmbătă iar noi am mers să vedem zăpada proaspătă depusă în Munții Cernei. Am închis seria de ture cu o clasică pe trapezul Vlașcu-Zglivar. Speram să pot prinde pudră pe zona umbrită de la poalele Vlașcului.
Pentru a ajunge aici am mers pe Frăsâncea. Am avut noroc să pot înainta până aproape de intrarea în traseu chiar dacă zăpada era mare pe drumul forestier. N-am reușit să înaintăm până în capăt pentru că a am dat de o barieră. Nu prea îmi e clar de ce anume au pus-o pentru că pădurea din această vale nu mai există. De la ultima vizită de anul trecut a apărut chiar un drum forestier nou care duce în undeva în partea stângă. Chiar îmi pare rău de această potecă frumoasă care a dispărut.
Zăpada era consistentă prin pădure așa că nu am probleme la înaintare. Soarele bătea puternic fără strop de vânt. Vremea era perfectă. Oprim scurt imediat la ieșirea din pădure puțin mai sus de izvor pentru o gură de ceai. De aici încă un hop scurt și ajungem în creastă.
În creastă cochetez cu idea se a face un drop în partea opusă către valea Cernei dar acolo era doar o limbă de zăpadă de vreo 100 de metri. Nu prea merita osteneala doar pentru atât așa că continuăm pe latura stăngă a trapezului către vârful Vlașcu. Vântul a creat un adevărat parc de sculptură în zona crestei. Mergem cu atenție pentru a evita să se rupă vreo cornșiă cu noi. Ne mai orpim să facem poze din loc în loc. Vântul bătea un pic în creastă dar fără să fie deranjant.
Ajungem pe Zglivar dar nu pot începe coborârea chiar de pe vârf. Zăpada era puțină și înghețată cu multe zone cu pietre. Dar după vreo 100 de metri am început să cobor. Am avut parte de probabil cea mai frumoasă coborâre din acest sezon. Zăpada era suficient de mare și datorită orientării nordice și-a păstrat starea foarte bună. Cobor până jos la stână și parcă nu-mi vine să cred ca am avut parte de așa ceva. Pun focile și urc din nou până în creastă ca să repet experiența. Îmi venea să caut niște lemne pentru foc și să dorm în stână pentru a putea repeta experiența. Nu cred că ar fi o idee rea pe viitor. M-am tot gândit să fac acest lucru în munții Godeanu dar varianta parte destul de improbabilă datorită distanțelor până acolo. Dar aici în munții Cernei acest lucru e posibil. De fapt acest lucru cred că îmi place cel mai mult la munții Cernei, rapiditatea cu care se poate ajunge aici și în același timp faptul că în continuare rămân necunoscuți și neumblați, în special în partea dinspre Cornereva.
Din acel punct începem să coborâm din nou prin zona defrișată pentru a reveni către punctul de start. Zăpada s-a topit destul de mult peste zi în zona de jos iar atmosfera era din nou primăvăratică. E probabil ultima tură din acest sezon pe schiuri de tură. Urmează să întindem lanțul la bicicletă cât mai curând. Încep să mă gândesc la Munții Almăj sau Munții Aninei unde sprer să începem sezonul cât mai curând.
