După cele câteva zile de la începutul lunii decembrie când am fost la Rogla a venit din nou vremea unui cantonament în Austria la schi. Austriecii ăștia au atâtea pârtii și atâtea variante încât nu prea merită să mergi într-un singur loc. În ultimii 2 ani am fost la Kitzbuhel și Zilertall iar de această dată am ales Sölden.
Am pornit pe cod roșu de ninsoare spre Austria. Chiar dacă am făcut rezervare cu câteva zile înainte de plecare și am plătit un avans tot am avut dubii dacă să plec sau nu. Dar ne-am făcut curaj și am plecat. Am ajuns acolo după mai bine de 16 ore. Chiar dacă drumurile erau curățate s-a mers destul de greu. Mă așteptam la asta așa că am ajuns la o oră rezonabilă plecând de foarte de dimineață. N-am mai folosit booking pentru rezervări. Am făcut o cerere pe site-ul stațiunii și am primit câteva oferte. Am ales una dintre ele pentru că am primit un discount bunicel. Oricum prețul era mult mai mic decât ce oferea booking. O chestiune de care probabil merită ținut cont. Chiar și așa nu am stat în Sölden ci în Langenfeld care era la vreo 15 minute de mers cu masina mai jos.
Sölden e o localitate micuță situată pe o vale îngustă iar acest lucru vine cu unele dezavantaje. Nu prea ai unde să lași mașina nici măcar la super-market. Problema asta n-am avut în nici un loc din landul Salzburg pe unde am schiat.
Sincer nu prea înțeleg de ce se bulucesc românii așa de tare la Sölden. Aș putea zice că atrage înălțimea foarte mare unde se schiază dar dacă prinzi vremea pe care noi am prins-o noi atunci nici nu apuci să vezi zona ghețarului din cauza vremii. Schi-pass-ul nu e mai ieftin dacă țin ghețarul închis. N-am văzut nici un telescaun încălzit spre deosebire de Saalbach unde am văzut destule. Dacă prinzi zile la rând -15/-20 de grade s-ar putea să conteze. Din cele 6 zile câte am stat acolo doar în ultima zi am ajuns pe ghețar.
Punctul de maxim e la 3249 de metri iar priveliștea de acolo e spectaculoasă. Era o zonă uriașă albă între acel loc și zona ghețarului Pitztaller care urcă chiar mai sus în punctul de maxim. Ca să ajungi acolo pierzi destul de multă vreme pentru că trebuie să schimbi 4 gondole și un telescaun. Aș putea zice că se pierde cam mult timp. Dacă e să compar cu Zauchensee, Obertauern, Ellmau acolo lucrurile sunt mult mai rapide. Ajungi mult mai repede să schiezi și nu pierzi prea mult timp pe instalații. Cam aceeași impresie am avut-o și pe ghețarul Hintertux sau la Kitzsteinhorn adică prea multă logistică și prea puțin schi.
Un lucru interesant e că fix în acel punct a curs o avalanșă ce a atins zona schiabilă. Bănuiesc că a fost declanșată de ei pentru că pe acolo lumea nu prea se joacă. Zona se pretează și la free-riding existând multe variante ce leagă diferite zone. În fiecare stație de pornire dar și la final erau montante dispozitive care pâlpăiau pentru a atenționa asupra riscului mare de avalanșă. Am văzut un individ care se dădea cu rucsac ABS la el semn că oamenii nu prea se potoleau nici în asemenea condiții.
Mă tot gândeam cum o fi pe platoul Monterosa pe unde am fost astă vară unde pârtiile urcă la 3900 e metri. Probabil că acolo le țin mai mult închise iarna și le deschid primăvara. Cred că e o variantă de urmărit pentru vacanța din aprilie.
Pârtiile sunt foarte accesibile indiferent de culoarea lor așa că m-am dat pe absolut toate. Accesul pe ghețar are un punct în care lucrurile se cam aglomerează. Am încercat să ajungem cât mai aproape de ora 8 pentru a ne putea bucura de starea bună a pârtiilor. În a doua parte a zilei inevitabil starea lor de degradează. În ultimii ani am fost în toate perioadele în probabil peste 10 locuri și e cam aceeași poveste peste tot. Cam toate locurile sunt aglomerate peste tot și cam oricând. La Sölden e aglomerat cu români și ruși. Nu treceau 5 minute să nu auzi pe cineva vorbind românește sau rusește. Într-un fel parcă m-am cam săturat de îngrămădeală. În anii următori probabil că n-o să mai stau toate zilele pe pistă. Sunt destule variantă pentru schi de tură. E parcă mult mai frumos și mai solicitant să te afunzi în zăpadă proaspătă.
Cantitatea de zăpadă căzut în Alpi în acest an a fost uriașă. Cam toate stațiunile au anunțat o grosime de 3-4 metri. La revenire am reușit totuși să ajungem într-un timp rezonabil pentru că am scăpat de codul roșu. N-aș putea spune că e un loc în care să nu mergi dar n-aș mai alege din nou Sölden.
