Cu un strat de zăpadă consistent și cu anul pe sfârșite(fiind ultima zi din an) mi-am zis că nu ar fi o idee rea să profit de o asemenea situație în condițiile în care zilele libere în care există și zăpadă sunt tot mai rare în ultimii ani. Zis și făcut. Mă pornesc din fața casei în linie dreaptă spre culmea Cernii Vârf. Dacă înainte de Crăciun am abordat dealul Ostresălului de această dată am urcat direct spre creastă.
Zăpada era spulberată în zona izlazului dar odată cu apropiera de pădure stratul devine gros și consistent. Decid să urc direct prin pădure fără a mai urca în Pagina lui Ion pe unde urc de obicei(am urcat pe aici fără ski în urmă cu vreo 2 săptămâni). Traversând Câmpu’ ăl Mare văd un iepure speriat care a început să fugă extrem de rapid în sus dispărând din câmpul vizibil în câteva secunde. E fain și îmbucurător să vezi urme de mistreți, căprioare, iepuri sălbatici așa aproape de casă. Chiar dacă se mai aud și armele vânătorilor probabil că nu apucă să radă chiar tot pentru că în mai toate turele văd animale sau dacă nu cel puțin urme ale lor.
Prin pădure urcarea e un adevărat deliciu zăpada fiind înspre jumpătate de metru neatinsă. Frigul din partea de jos dispare și el așa că dau jos de pe mine fleece-ul și jacheta rămânând într-o bluză tehnică subțire. Era neașteptat de cald și de plăcut. Ajung în cel mai înalt punct de unde viziblitatea era maximă în toate direcțiile. Stau preț de câteva minute să mă bucur de priveliște iar apoi mă echipez pentru coborâre.
Chiar dacă nu e extrem de simplu să cobori printre fagi și prin zăpada mare existând riscul să agăț în viteză vreo creangă ascunsă sub zăpadă totuși reușesc să fac o coborâre pe cinste. Ajung destul de repede la marginea de jos a pădurii unde panta se mai domolește iar aici e chiar mai plăcut să aluneci. Nu pot să nu mă gândesc la faptul că o pârtie de ski în zona Domașnea-Cornereva pe una din fețele nordice ce pornesc din Culmea Cerni Vârf sau din Cozia(sau de ce nu din amândouă) ar putea fi extrem de benefică dezvoltării zonei. Chiar dacă nu e foarte înalt orientarea nordică dar și apa în abundență ar face rentabilă o astefel de investiție. Va fi foarte greu să dezvolți altceva în afara turismului în zona munților Banatului. Nu știu cum e situația la Teregova/Cornereva dar la Domașnea știu cum e. Dacă la fel e și acolo atunci șansele unei dezvoltări în această direcție sunt zero. Probabil că sunt vreo 8-10 ani de când mă tot gândesc la așa ceva. Știu că probabil mulți își doresc să păstreze această zonă așa cum e, adică cât mai neturistică și sălbatică dar la felul în care se taie pădurile îmi e teamă că în vreo 20 de ani va ajunge doar o zonă depopulată și despădurită.
Cu astfel de gânduri ajung înapoi în sat. Sat care e tot mai pustiu, cu case tot mai puține din care mai vezi ieșind fum pe coș, cu străzi tot mai pustii pe care altădată vedeai 80-100 de copii la săniuș roșii în obraz pe care greu puteai să-i bagi în casă. Îmi e teamă că direcția în care lucrurile se mișcă e una greșită și că bruma de încredere pe care am câștigat-o în ultimii 8-10 va fi strivită. Sper doar să mă înșel pentru că altfel probabil ar trebui să încep să mă gândesc să-mi fac bagajele. N-ar fi mare lucru de luat până la urmă. Cel mai greu ar fi de cărat după mine amintirile dar și regretele despre ce ar fi putut să fie.
