Atunci când am ajuns în dealul Domășnii vineri seara am rămas cu gura căscată văzând toată culmea Cernii Vâr acoperită cu ceea ce părea un strat gros de zăpadă. Cam același lucru se vedea și în partea opusă spre Munții Semenic și chiar spre Munții Almăj. Îmi venea oarecum greu să cred că sunt la sfârșit de aprilie și că în urmă cu o săptămână am cutreierat în zona înaltă a Semenicului.
Gândul mi-a stat la Retezat pentru o clipă dar în același timp mi-am imaginat că în zona foarte înaltă stratul de zăpadă trebuia să fie chiar și mai gros. Am verificat grosimea stratului de zăpadă pe site-ul INMH și într-adevăr acesta era mai mare de 50 de cm. Am renunțat la idee pentru că mi se părea prea riscant. Spre seară aveam să aflu de accidentul în care și-au pierdut viața cei 2 copii în Retezat. Mi-am amintit de accidentul Adinei Moșincat sau de cei 2 meteorologi ce au murit pe Țarcu. Fiecare dintre noi face greșeli la un moment dat. Pentru unii din păcate acest lucru e fatal. Nu avem decât să fim cât se poate de atenți și cu speranță să mergem înainte.
Idea de a urca pe culmea Cernii Vâr pe ski de tură la sfârșit de aprilie mi s-a părut foarte incitantă în condițiile în care nu-mi amintesc să fi văzut un așa strag gros decât în urmă cu mai bine de 20 de ani. Zona situată la sub 600 de metri altitudine era fără zăpadă așa că mi-a fost ușor să urc până la marginea pădurii de unde să abordez cei vreo 500 de metri diferență de nivel până sus.
Pădurea era învelită într-un strat pufos de zăpadă ce se desprindea în bătaia razelor de soare. Ajung repede în zona golului alpin unde iau o pauză lungă de poze(de data asta am luat DSLR-ul cu mine). Mi-am amintit de tura de bicicletă din urmă cu 2 săptămâni făcută tot pe aici. Nu mi-aș fi imaginat în acel moment că voi mai scoate skiurile de la păstrare. Am început turele din această iarnă pe ski cu o plimbare la Cuntu la sfârșit de noiembrie și iată că declar sezonul încheiat acum după 5 luni de la acel moment. Sper ca suprizele albe să se fi terminat în această primăvară. Nu de alta dar dacă mai am parte de vreo surpriză în mai atunci o să fie un sezon foarte scurt de bicicletă în acest an. Partea bună e că și durerile de spate au mai dispărut.
