Chiar dacă riscul de vreme rea crește considerabil în luna ianuarie se merită totuși mers pentru că e incomparabil mai puțină lume față de luna februarie sau față de perioada sărbătorilor. Dacă urmăreşti un pic vremea şi dacă mai și găsești cazare atunci poți avea o săptămână reușită la ski.
De Zauchensee am auzit foarte de curând atunci când am văzut-o pe Lindsey Vonn coborând Super-G-ul aici în acest an la începutul lunii. Și cum eram foarte aproape am zis că nu ar strica să încercăm și noi locația în condițiile în care păreau să fie destul de multe pârtii albastre dar și suficiente roșii.
Pentru că prognoza nu arăta foarte grozav pentru ziua de luni am hotărât așadar să incercăm Zauchensee. Oricum voiam să ne oprim să luăm echipamentul pentru ski de tură din Altenmarkt așa că dimineața am urcat pe vale până în stațiune. Drumul e asemănător cu o urcare până pe Semenic. Diferența e că odată ajuns în stațiunie chiar ai ce face. Atât de mult ne-a plăcut aici încât din cele 6 zile cât a durat șederea noastră 3 am decis să stăm aici. Din zona parcărilor plecau nu mai puțin de 3 telescaune și o gondolă iar cele ce urcau spre Steinfeldspitze(2411 m.) deschideau alte posibilități cu destule variante de coborâre. Am încercat chiar pârtia pe care a avult loc Super-G-ul în ianuarie. Încă se mai vedea vopseaua albastră folosită la delimitare pentru concurs. Greu de înțeles cum se poate coborî cu asemenea viteză pe o asemenea pârtie cu curbe strânse și înclinate. Poate părea simplu privit la TV dar senzația de pe pârtie e bineînțeles cu totul alta.
Existau variante de coborâre spre Flachauwinkl în valea paralelă unde se poate ajunge direct de pe autostrada A10 dar nu am coborât până acolo. Am preferat să rămân într-un singur loc pentru că am ajuns la concluzia că e mai bine să ajungi să cunoști pârtiile decât să alergi pe toate câte găsești într-o stațiune. În punctele intermediare erau cabane foarte drăguțe unde te puteai opri la o bere sau pur și simplu să stai pe un scaun la soare. Una dintre cabane, Gamskogelhütte, era foarte bine poziționată în imediata apropiere a pârtiei cu numărul 6 deservită de un telescaun cu scaune încălzite. Fiind destul de frig acest lucru ajuta destul de mult.
La finele primei zile în Zauchensee am coborât în Altenmarkt și ne-am oprit la Intersport pentru a luat echipamentul pentru ski de tură. Pentru ski oscilam între Dynafit Baltoro și Seven Summit. Cele două modele sunt relativ asemănătoare. Ce a contat în final a fost greutatea un pic mai mică în cazul Seven Summit dar și faptul că aveau un preț redus împreună cu legăturile și focile. Am mers la sigur așadar și în ceea ce privește legăturile alegând Dynafit Radical ST cât și focile alegând Speedskins Seven Summits.
Am încălțat 3 tipuri de clăpari: Atomic Backland, La Sportiva Spectre și Dynafit TLT6. Atomic Backland erau parcă mult prea ușori pentru ce căutam eu iar Spectre aveau o anumită rigiditate care nu mi-a plăcut. Când am încălțat TLT6 mi s-a părut că mi se potrivesc foarte bine. Suficient de ușori pentru a nu deranja pe urcări dar și suficient de grei pentru a permite un control bun pe coborâri. Clăparul are 2 clapete iar schimbul între modul ski și modul walk se face foarte repede. Ciorapul clăparului a fost termoformat în magazin pentru că erau dotați cu un cuptor special folosit pentru această operațiune. Din momentul în care am intrat până în momentul în care am ieșit din magazin cu echipamentul a durat mai mult de o oră. În tot acest timp vânzătorul care s-a ocupat de mine a fost foarte amabil și mi-a răspuns la toate întrebările. Evident nu am fost singurul client și deși a sărit de la un client la altul totul s-a făcut cu calm și cu zâmbetul pe buze. Nu am apucat să testez pe urcare ski-ul dar pe coborâre mi-a plăcut cum se comportă în cele 2 zile cât l-am folosit. Am ieșit chiar și în afara pârtiei să văd cum se comportă în zăpadă afânată iar impresia de control pe care o aveam mi s-a părut foarte bună. Urmează cu siguranță un test în week-end-ul următor. Urmează să mai aleg doar locul. Pe la Domașnea pare să fie destul de multă zăpadă așa că sunt șanse mari să încerc unele variante pe acolo. Sper doar ca zăpada să se mențină cel puțin luna viitoare deși mi-aș dori să fie unul din anii în care să se aștearnă un strat frumușel în luna martie în Munții Cernei.
Regret că nu am putut cumpăra echipament pentru ski de tură din Timișoara. Din păcate aici oferta e inexistentă. Totuși parcă prea limitată pentru un oraș destul de măricel. Se vede treaba că în primul rând ski-ul de pârtie deabia începe să prindă teren. Ski de tură practică probabil și mai puțini.
O să evit în acest an zonele expuse avalanșelor așa că n-am stat să studiez prea mult trancievere pentru avalanșă, sonde etc. Dar dacă mă va prinde toată povestea asta atunci va trebui să mă dotez și cu așa ceva. Ce nu îmi place la ski-ul de tură e că dacă vrei să mergi solo nu prea o poți face de unul singur în zone mai înalte și mai dificile fără a te expune riscului. O urcare de la Cuntu până pe Țarcu sau de la Cornereva până pe Vlașcu sunt destul de sigure și pentru început cam în zona asta aș vrea să mă învârt. Se putea evident merge și fără ski de tură dar coborârile sunt mult mai interesante pe ski.
Într-una din seri am încercat și Therme Amade localizat tot în Altenmarkt. Aș spune că apa a fost un pic cam rece pentru gusturile noastre și bazinele destul de mici. Dacă ar fi să compar cu Tauern Spa din Kaprun unde am fost anul trecut e clar cu cel puțin un nivel mai jos din multe puncte de vedere(vestiare, dimensiunea bazinelor). Dar oricum nu am venit la scăldat așa că nu m-aș plânge prea mult. Una peste alta e un loc bun de muiat osul după o zi de ski dar cam atât.
