Că Dolomiții sunt probabil cei mai spectaculoși munți nu încape îndoială. Am tot umblat vara pe acolo dar Karl Nehammer a decis pentru mine că anul aceasta nu voi schia în Austria. Asta e, m-am sacrificat și am mai condus încă 2 ore trecând de Innsbruck și cele 19 grade de acolo mai departe spre pasul Brenner și mai apoi spre Val Gardena. Bine, nu chiar Val Gardena pentru că acolo trebuie să fii putred de bogat să stai într-unul din cele 3 sătuce cochete de acolo. Ne-am cocoțat la o fermă undeva la poale de Alpe Di Siusi într-o localitate denumită Castelrotto. Alpe di Siusi e conectat de Val Gardena printr-o gondolă din Ortisei. Schi-pass-ul din Val Gardena e valabil și aici. Iar dacă a venit vorba de schi-pass, l-am cumpărat online și ridicat de la un automat scanând un cod de bare în dimineața când am ajuns. Extrem de simplu, eficicent și o idee mai ieftin. Legătura dinspre zona unde am stat noi și Val Gardena e făcută prin pasul Pinei. Aici cu siguranță o să revin și vara pentru că sunt o grămadă de variante de urcat spre Alpe di Siusi pe bicicletă. Ca să spui că organizarea e impecabilă pe la cazări aici e puțin spus. Gazdele primitoare și pe lângă cele câteva apartamente administrate aveau și o fermă de vaci și peste 30 de hectare lucrate și întreținute. Se vede rânduială peste tot. Nu doar la unii. Pur și simplu toată lumea își vede de treabă și o duce bine. Am putut cumpăra tot felul de produse de la fermă(lactate, ouă etc).
Dacă tot stăteam așa aproape de Alpe di Siusi era păcat să nu vedem cum arată acel domeniu schiabil. E clar un loc super potrivit pentru familii cu copii, pentru începători dar existau și suficiente pârtii pe care un schior bun să nu se plictisească. Priveliștea de acolo spre grupul Sella/Sassolungo dar și spre Seceda e incredibilă. Zona e de fapt o un areal uriaș de poieni alpine cu spații extrem de largi.
A doua zi am făcut circuitul Sella Ronda în direcția “orange”. Deși știam că nu e bine să te bulucești în primele două zile am făcut-o totuși. Overall aș putea spune că nu merită doar pentru schi. Ce vezi într-o singură zi e într-adevăr impresionat dar nu am simțit că m-am dat ca în alte dăți. Aș menționa un telescaun de 4 în Arabba unde am stat mai bine de jumătate de oră. Acolo clar că e o problemă pentru că se stătea în pantă iar scaunul era subdimensionat. Dacă ar fi avut o gondolă sau un scaun de 8 cu siguranță că lucrurile ar fi fost mai rapide. Iar trezitul de foarte de dimineață nu ajută mult pentru că până la urmă tot se va aglomera. Circuitul se poate începe în oricare din cele 4 văi. Am avut ture în Zilletrtall, Saalbach sau Kitzbuhel cand am stat mult peste 100 de kilometri într-o zi în clăpari. Nu și aici. Deabia am trecut de 80 de kilometri.
O zonă din Val Gardena care nu e pe circuitul Sella Ronda e zona Seceda. Aici e de fapt și cel mai bun loc în care poți să schiezi în timp ce aproape toți se bulucesc pe Sella Ronda. Seceda e impresionant din toate punctele de vedere. Aspectul și profilul crestei e unic iar pârtia e extrem de lată în partea de sus. Se poate ajunge aici fie din Ortisei fie din Santa Cristina cu ajutorul unui tren(Gardena Ronda Express). Era interesant să vezi un tren plin de schiori prin tunel. Totuși, cu toate că există infrastructură bine pusă la punct calitatea telescaunelor e destul de proastă. 80% sunt fie sub-dimensionate, fie destul de vechi. Cele mai mult nu sunt încălzite și nu au acea protecție la vânt/zăpadă. Noi am avut noroc de vreme bună, poate chiar prea bună așa că nu am fost foarte afectați. Diferența dintre un schi pass în Val Gardena sau în Val Badia și Super Dolomites ski pass nu e foarte mare și din acest motiv probabil că merită luat cel de-al doilea dar cu toate astea cred că merită să rămâi într-o vale și să te dai acolo fără să fie nevoie să cari schiurile și să te complici. Spre exemplu în Selva din Val Gardena dacă faci circuitul Sella Ronda e nevoie să dai schiuri jos, să traversezi o șosea sau un pasaj suprateran. Toată logistica asta consumă timp în care nu te dai deși ai plătit.
Într-o altă zi am trecut din Val Gardena în Val Badia. Surpriza aici a fost zona Colfosco. E o zonă ruptă din circuitul Sella Ronda ce nu era aglomerată. Existau acolo 2 gondole și 2 telescaune(dintre care unul nou de 8 persoane). Vreo 4 părții extrem de diverse(de la unele ușoare la una neagră). Înainte să trecem în zona cu pârtii albastre din Val Badia ne-am dat de câteva ori pe acolo. Iar când am trecut în zona respectivă iarăși am stat la niște cozi mari la un telescaun și două schi-lift-uri. Am coborât pe o albastră lungă până în San Cassiano iar de acolo a trebuit să revenim înapoi spre Val Gardena. Coborârea din pasul Gardena până în Colfosco e superbă însă. Pe viitor, dacă o să mai ajung în Dolomiți, o să încerc să găsesc cazare în Colfosco și să rămân în acea zonă.
Un alt aspect ce merită menționat e că parcarea nu e gratis niciunde în Val Gardena. Am parcat în parcarea de la Saslong din Santa Cristina și în cea de la Dantercepies. Costă 8 euro/zi și nu pare o parcare de top bine organizată și semnalizată. E de fapt plină de gropi și de noroi. Ceea ce mi se pare oarecum innaceptabil pentru renumele acestui loc. Nu-mi amintesc prin Austria să fi plătit la vreo parcare(cu excepția Kitzbuhel dar și acolo puteai evita dacă nu parcai fix în centru).
Puhoiul de lume de pe Sella Ronda evident că ducea pârtiile într-o stare foarte proastă iar zonele mai abrupte și relativ înguste erau o aglomerare de moguli și oameni după ora 13:00. Nici dacă erai Candide Thovex nu prea te puteai da prin aglomerarea respectivă. Riscai fie să te urci tu pe vreunul fie să se urce altul pe tine. În ultima zi, după ce am făcut Sella Ronda în sensul verde în vreo 3 ore și un pic, am încercat să ne mai dăm de câteva ori pe pârtiile din zona Saslong/pasul Sella. Am renunțat destul de repede din motivele menționate mai sus.
În destul de multe locuri pe unde am mai schiat exista posibilitatea să mergi off-piste. Aici pe unde am schiat variantele sunt destul de limitate spre deloc. Din acest motiv nici nu am cărat echipamentul de schi touring după mine.
