Acasă pe ski-uri
O vacanță de sfârșit de an complet atipică și capricioasă din punct de vedere meteorologic comparând-o cu cele din ultimii 15-20 de ani. Dacă în prima zi de Crăciun temperatura era undeva la 15 grade cu plus din a doua zi s-a depus un strat consistent de zăpadă. Iar după a început gerul care a ținut și tot mai ține chiar dacă e a doua zi din an. În afară de plimbarea până pe Arjana și cea până la Cuntu am mai încercat 2 ieșiri la ski din care una eșuată complet iar cealaltă a fost un semi-eșec din cauza frigului.
"Ieșirea" de la Muntele Mic merită povestită. Pe principiul că orice zi dormită e o zi pierdută a doua zi de Crăciun ne urnim spre Muntele Mic. În parcarea de la telescaun pun lanțurile și reușesc să urc ușor până sus. Imediat după stână șenilatul lui Dunca a rămas fără benzină așa că toată suflarea ce vroia să urce sau să coboare a pus-o de un un team-building instantaneu de le-ar fi o ciudă ce nu s-a mai zărit chiar și celor de prin departamentele de H.R. de prin multinaționale. După vreo 15 minute reușim dislocarea mașinăriei ce arăta precum robotul Discovery ce se plimbă pe Marte. Ajungem sus pe platou la baza pârtiei undeva aproape de 12. Evident că de-abia atunci se desfăcea parcarea. De skiat sau vreo pârtie bătută nici nu putea fi vorba. Stăm vreo 20 de minute și ne dăm seama că nu ve vom putea da așa că o luăm la vale. Voiam să le scriu celor ce administrează pârtia pe pagina de facebook dar mi-am dat seama că până la urmă nu te poți pune cu vremea. O fac totuși pentru că la vreo 3 ore după ce am fost acolo ei puneau poze cu oameni skiind, soare și zeci de urme pe pârtie și în afara ei. Le-am lăsat un mesaj în care le-am cerut să lămurească minunea. M-am ales cu a fi banat de pe pagina respectivă pentru că se pare că i-a deranjat observația mea. Sunt mulți oameni pasionați de ski care renunță să mai vină la Muntele Mic pentru aceleași motive. Eu m-am încăpățânat să o fac în speranța că pot ajuta turismul local. Dar cred că până nu rămâne un singur administrator al pârtiilor și până nu se montează o gondolă și cel puțin un telescaun în plus față de ce e acum probabil că nu prea mai merită mers. Șansele să se întâmple asta sunt mici din păcate.
Reușim să mergem și pe la Văliug pentru o zi dar am rămas efectiv congelați din cauza frigului așa că pe la 3 ne oprim și facem cale întoarsă. Aici sunt șanse să se miște lucrurile mai repede ca la Muntele Mic. Drumul Slatina-Timiș - Văliug e terminat și se pare și cu contract de dezăpezire semnat pe perioada iernii. Dacă apare o gondolă care să lege Văliugul de Semenic atunci locul ar deveni și mai atractiv pentru că la baza pârtiei e deja un local decent și o atmosferă civilizată. Aici măcar ai unde să mergi la toaletă spre deosebire de Muntele Mic unde ai ceva de ocolit până dai de una.
Regimul de concediu a presupus și ture cu sania cu Patricia și câteva scurte ture în care am pus-o pe ski-uri. La ce temperaturi au fost nu avea nici un sens să o sperii ducând-o pe pârtiile din Banat. Nu cred că aș fi reușit să o împing spre acest sport cât mai degrabă să o sperii. Iar la cum arată iarna prin Europa nu cred că ajungem prea curând în Stubai unde ne-am propus să mergem anul ăsta. Poate o tură mai scurtă la Rogla în Slovenia să vedem cum se comportă la 1,2 zile consecutive de stat 4-5 ore pe ski-uri. Aici la Rogla probabil ar trebui trimiși mai toți administratorii de pârtii de pe la noi ca să vadă că se poate face ceva ultra decent la înălțimi de până în 1500 de metri. Ca să fiu sincer mie după ce am fost aici în Slovenia mi-a venit idea cu pârtia de ski la Domașnea. Înălțimea maximă la Domașnea e 1350 de metri. Iar dacă pe Semenic e zăpadă, de obicei, și la Domașnea e. Nu văd nici un motiv pentru care pe Semenic se poate iar aici nu. Ba dimpotrivă. Apropierea de drumul național și de utilități e undeva la 3-4 kilometri. Asta cred că ar reduce cu mult costurile inițiale ale proiectului. Singura șansă pentru un asemenea proiect ar fi să se acceseze fonduri europene. Dar de la un primar bătăuș care știe să facă doar proiecte pentru a tăia și a vinde pădurea eu unul nu mă aștept la nimic.
Astăzi am lăsat frustrările mele legate de skiatul prin Banat deoparte, mi-am luat skiurile în spinare și am urcat până sus pe platforma de pe culmea Cernii Vâr. Zăpada a fost viscolită, nu a fost foarte frig deși în zonele de trecere și sus pe platou se simțea zdravăn vântul. Ajung destul de repede sus la 1250 de metri după o diferență de nivel de vreo 550-600 de metri, mă echipez și o iau la vale. Echipamentul nefiind specializat pentru ski off-piste mă face să abordez problema cu atenție. Ski-urile s-au comportat totuși neașteptat de bine. Pe porțiunile cu zăpadă reușesc chiar să mă dau destul de bine. Din păcate coborârea e prea rapidă pentru urcarea foarte solicitantă. O asemenea tură de 3 ore ajunge să mă pună serios la încercare așa că ajung semi-epuizat jos. Nu știu dacă s-a mai dat cineva cu ski-urile vreodată pe aici așa că ar fi bine să notez momentul. Sper să reușesc să achiziționez echipament specializat pentru tipul ăsta de ski. Pentru că până să ajung prin Alpi sau până să se facă ceva decent pe Semenic sau Muntele Mic cred că e cam singurul tip de ski pe care îl pot practica prin Banat. Astăzi mi-a făcut cu ochiul din nou creata munților Cernei. Cred că se pretează foarte bine la genul ăsta de activitate iar urcările spre acestă creastă le știu acum chiar foarte bine.
Eliberarea pe care o simt prin efortul intens pe care îl depun la urcare e fenomenală. Acest lucru combinat cu aerul curat și izolarea acestor locuri lasă urme adânci și creează dependență. Sunt momente în care trag de mine și deși e o activitate eminamente fizică efectele și binefacerile le resimt adânc la nivel mental și emoțional zile la rând. Dacă combini o astfel de zi cu căldura unei sobe încălzită pe lemne și cu un somn bun nu poți decât să regreți că astfel de zile trec poate prea repede. Sunt peste 20 de ani de când de sărbători mă retrag la Domașnea. La fel am făcut și în acest an și probabil la fel voi face mulți ani de acum încolo.
La mulți ani tuturor!













