Locuri de la munte, prin Banat sau aiurea

Prin zăpadă mare în Cernei

31 ianuarie 2015 · Munții Cernei · Ture de iarnă

Săptămâna trecută am mers fără fete la Muntele Mic. Sfârșitul ăsta de săptămână se anunța cu zăpadă în special în noaptea de vineri spre sâmbătă. La cum se mișcă lucrurile pe la noi nu mă așteptam să deschidă drumurile și pârtiile așa că încep să mă gândesc la o tură prin Munții Cernei. Îmi era oarecum teamă de stratul de zăpadă nou turnat în noaptea trecută peste cel vechi. Mă gândeam la ideea de a merge și a înainta cât putem neavând skiuri de tură sau alte dotări. Alin îmi dă un mesaj și mă întreabă dacă avem ceva planuri de munte. Se oferă să aducă el rachete de zăpadă așa că cel puțin zăpada nu mai era o problemă așa de mare. Patricia s-a refăcut bine după o răceală și peste noapte nu se întâmplă nimic așa că mă trezesc pe la 7 mă uit la cer și după ce văd cum stă treaba îi dau un SMS la Alin ca să vină și el de la Lugoj.  Între timp luăm micul dejun și încerc să mă hidratez puternic. Facem și ceai și umplem 2 termos-uri. Între timp apare și Alin și ne urnim spre Cornereva.

Din Frăsâncea urcăm cu mașina o mică porțiune din forestier dar mă hotărăsc mă opresc și să o luăm la pas. La cum arăta drumul cred că se putea înainta dar și încălzirea prinde bine. De statul cu fundul în mașină e destul timp. Luăm cracul în primire și nu după mult timp punem rachete de zăpadă. Pentru mine mersul pe rachete e o noutate. Mi se pare oarecum caraghioasă poziția în care trebuie să stai pentru a putea înainta. Odată cu altitudinea crește și grosimea stratului de zăpadă. Îmi dau seama că ar fi fost extrem de greu să înaintăm fără rachete. Cu ele avem spor și după câteva reglaje la perechea lui taică-miu ieșim în creastă. Taică-miu se plânge de niște crampe. Le pun pe seama poziției pe rachete dar și a lipsei bețelor. El nu se desparte de toporișca piolet(a lăsat bețele de ski la mașină).
 
Sunt extrem de trist să văd că locul s-a schimbat, a apărut un drum forestier iar fagii pe lângă care treceam anul trecut tot prin ianuarie au dispărut. Nu cred că ar fi o problemă dacă oamenii din Cornereva ar tăia lemn pentru foc. Până la urmă sute de ani așa au trăit fără să existe distrugeri. Acum arată dezolant când vezi cum arată munții tot mai dezgoliți. Iar dacă pentru pădurile de prin parcuri se mai bate câte un ONG pentru pădurile de aici nu se mai bate nimeni. Cu acte, fără acte cert e că se taie. Iar comunitatea nu se bucură în absolut nici un fel de profitul rezultat. Din câte am înțeles e un tip Vulpeș din Cornereva care taie. La fel se întâmplă și la Rusca-Teregova și probabil peste tot pe unde mai e ceva de tăiat. Nu vorbim de câteva fire tăiate. Vorbim de drumuri forestiere noi, utilaje și tăiat versanți întregi. Mă întristează că se taie, și mai tare mă întristează că nu pot face nimic să-i opresc. Nu cred că ar strica o listă cu toți indivizii care fac toate aceste lucrurile și cu fotografii ale dezastrelor pe care le fac. Nu va putea un singur om să o facă dar o platformă în care oamenii să mapeze coordonate GPS și să pună fotografii nu cred că ar fi greu de făcut. Iar după aceea trimis la toate instituțiile: presă, guvern, ministerul mediului, instituții europene etc. În acest moment există eforturi relativ anonime civice în acest sens. O platformă care să unifice toate acest eforturi ar maximiza șansele ca această crimă să fie demascată și opinia publică să fie sensibilizată în acest sens.
 
Din șaua în care ajungem continuăm spre Vârful Vlașcu Mic. Culmea Munților Cernei e o înșiruire de vârfuri și șei pe o porțiune destul de lungă. Pornește de undeva la Băile Herculane iar primul vârf și probabil cel mai frumos e Arjana. Se continuă cu o serie de alte vârfuri printre care și cele două peste care trecem noi și se termină cu vârful Olanu. De aici începe creasta Munților Godeanu.
 
Așadar trecem peste Vlașcu Mic și continuăm bucata de creastă până pe Vârful Zglivar. Aici avem parte de tratament de iarnă zdravăn. Ceață, vizibilitate redusă și strat de zăpadă la fel de consistent ca pe urcare. Mici ferestre de vizibilitate ne arătau văile dinspre Frăsâncea dar și Munții Mehedinți de vizavi. La felul cum arăta situația era clar că doar porțiunea foarte înaltă era fără vizibilitate. La câteva zeci de metri după ce cotim la dreapta pe muchia ce coboară din vârful Zglivar avem parte de imagini superbe. Cu cât coborâm mai mult cu atât dispare și ceața iar soarele în fața noastră proiecta niște culori absolut ireale.  Nori cu forme aproape vii plutesc sub un alt plafon de nori compact situat deasupra lor. Desfătare totală pentru ochi și imagini stocate în zona de memorie read-only. Genul de priveliște care creează dependență. Ne rupem cu părere de rău de această muchie și coborâm prin pădure pentru a avea parte de aceeași feerie. Fagii au îmbrăcăminte specială. S-au dezgolit de frunze și s-au îmbrăcat într-o mantie de zăpadă și gheață cum nu cred să mai fi văzut vreodată. Coborârea este la fel de facilă cu rachetele prin zăpada ireal de mare.  După ce o să-mi iau skiuri de tură cred că pe aici e un bun loc de venit. Pur și simplu nu-mi venea să cred că zăpadă era așa de mare în condițiile în care la Cornereva pe vale drumul era curat.

Ajungem la mașină și facem cale întoarsă spre Domașnea. Aici mami ne așteată cu o ciorbă de burtă pe care o mâncăm cu o poftă uriașă. Deși am băut ceva lichide azi am reușit să ne dezhidratăm un pic. Alin pleacă la fetele lui iar noi stăm să ne uităm la poze. Se lămurește și maică-mea ce anume am transferat de dimineață din mașina lui Alin. I-a spus o vecină că avut loc un transfer de echipament dar foarte clar nu erau ski-uri.

Având în vedere că azi e deja sfârșit de ianuarie mă simt oarecum satisfăcut cu această tură. Vremea a fost destul de capricioasă și nu prea am reușit să facem multe lucruri în acest început de an. La cum arată zăpada din Munții Cernei cred că sunt șanse mici să dispară așa că cine știe, poate mai facem o tură în săptămânile următoare.

Povestea lui Alin e aici.

Etichete: Munții Cernei