La tura asta mă gândesc cam de când am fost pe Svinecea Mare și am admirat văile care pleacă din această zonă înaltă a munților Almăj spre Dunăre. Am mai bântuit și dinspre Valea Almăjului spre poienile din zona înaltă a acestor munți dar n-am mai urcat niciodată pe această variantă.
Știam că se poate traversa de la Eftimie Murgu la Eșelnița din puținele surse pe care le-am găsit pe internet dar și din poveștile socrului meu care îmi tot povestea că a treut de multe ori în trecut cu camionul. Îmi era așadar destul de clar că urcarea va fi lungă dar ciclabilă în totalitate pe toți cei 25 de kilometri.
Ne-am trezit la ora 6 și cu vreun sfert de oră înainte de ora 7 eram deja pe drum. Se anunța caniculă și n-am vrut să ne prindă pe urcare. Am parcat la intrarea în sat dinspre Orșova și am început să urcăm susțiunut pe drumul forestier. Văd o veveriță jucăușă și, imediat după, silueta unui animal care s-a furșiat în pădure pe o pantă extrem de abruptă. Silueta mică mă face să cred că a fost fie un râs, fie o vulpe. Urme de sălbăticiuni(lup, vulpe) s-au văzut pe toată lungimea urcării. Urcarea e expusă la soare pe porțiuni foarte scurte așa că nu ne topim din cauza căldurii.
Undeva în partea de sus a acestui drum zăresc o vulpe care nu mă observă așa că am stat să-i studiez mișcările. Părea să caute ceva pe acolo iar în momentul în care am început să mă apropii m-a observat și s-a furișat repede în pădure.
Ajungem într-un punct de unde se deschideau vreo 3 variante. Una spre dreapta către poiana Preghida, un drum în stângă ce părea a fi un drum de TAF și o variantă mai neumblată. Am intrat pe această variantă dar ne-am întors pentru că după câteva sute de metri acest drum dispărea. Am revenit și am pornit pe cealaltă variantă. Nu bănuiam că aveam să intru pe una dintre cele mai frumoase bucăți ciclabile din Banatul Montan.
Un alt lucru demn de menționat e că din punctele de belvedere ce se deschideau se putea vedea lungimea incredibilă a acestor muchii împădurite ce porneau din acestă zonă înaltă spre Dunăre. Același lucru e valabil și în partea opusă spre Valea Almăjului. Sunt vreo 50 de kilometri între clisură și Valea Almăjului unde nu există nici o localitate. Cred că se poate intui destul de ușor că e o zonă propice animalelor sălbatice. Nu m-am mirat când am văzut atâtea urme. Mă așteptam să văd urme și animale sălbatice ceea ce s-a și întâmpat.
Speranța mea era să putem ajunge, folosind acest drum, în valea care coboară în golful Mraconia(golful începe în zona statuii lui Decebal de pe clisura Dunării). Dacă nu am fi găsit o variantă de legătură am fi fost obligați să revenim pe același traseu ceea ce nu ar fi fost foarte plăcut.
Au urmat o serie de urcări și coborâri absolut delicioase prin păduri și prin poieni pe un drum curat și fără denivelări. Mi-a plăcut extrem de mult toată această bucată. Lucrurile s-au complicat puțin în ultima parte a acestei treversări pentru că într-o primă fază drumul extrem de bun a făcut loc unui drum cu vegetație extrem de bogată iar mai apoi, pentru câteva sute de metri, am coborât bicicletele pe un vechi drum de TAF spălat de ape care s-a continuat pe un fir de apă. Era totuși bine că nu am rămas blocați. Retrospectiv această bucată a fost mult peste așteptările mele pesimiste de la începutul turei. Nu e nici prima dată și nici ultima dată când ne-am avântat și tocmai acest gen de abordări și provocări mă atrag la ciclismul montan.
Odată coborâți jos din necunoscut intrăm în binecunoscuta caniculă care creștea în intensitate odată cu apropiera de Dunăre. Îmi amintesc că aceeași senzație am avut-o și atunci când am fost la Bigăr anul trecut. Valurile de căldură ce veneau din față deveneau insuportabile. Ajungem cu greu în aglomerația de la statuie și nu stăm deloc acolo. E ciudat să umblii ore întregi, să nu vezi pe nimeni și să intri brusc într-un puhoi de gură-cască. Ne oprim într-un punct de unde se puteau închiria bărci pentru mici croaziere pe clisură și savurăm o apă rece iar de acolo după încă câțiva kilometri revenim la punctul de start.
Am avut parte în această vară de câteva ture memorabile iar această tură aș adăuga-o în aceeași categorie fără ezitare. E bine că după atâtea zeci de ture încă găsesc variante pe care să nu le repet și fără a merge mii de kilometri mai știu eu pe unde. Pentru că până la urmă ce poate fi mai frumos decât să explorezi Locurile de la munte din Banat cu bicicleta?
