Îmi place felul în care se derulează diferitele tipuri de activități odată cu succesiunea anotimpurilor. Începutul de an ne-a cam prins în ultimii ani la ski. Am continuat sezonul de MTB cu multe ture memorabile, am colindat pădurile toamna iar undeva la sfârșit de noiembrie/început de decembrie mai aveam noroc de vreme bună sau de câte o zăpadă pentru ski de tură. De această dată a fost diferit. Am stat cu ochii pe pagina stațiunii Rogla sperând să dea drumul la pârtii. Cu 2-3 zile înainte au anunțat că o să dea drumul așa că am făcut rezervările și am plecat.
Lucrurile încep să se miște încet și pe la noi iar dacă pe Muntele Mic e tot un fel de țigănie în zona Semenic pare să se înceapă o poveste frumoasă. Motivul e simplu. Acolo e un om care a înțeles cum trebuie făcută treaba. Nu pot să-i doresc decât să fie lăsat să facă ce are de făcut. La Muntele Mic e suficient să te uiți pe paginile celor doi operatori. E clar că nu se înțeleg și e clar că nu se vor înțelege. Eu aș zice că ar trebui lăsat Dunca să facă dar faptul că el a făcut o cabană în vârf de munte doar pentru el îl descalifică. Muntele Mic n-ar trebui să ajungă un fel de cnezat a lui Dunca. Oricum în următorii 2-3 ani probabil că din Jigorea tot dreapta pe schi de tură o să fac de cele mai multe ori.
Drumul până acolo l-am făcut în vreo 7 ore pe autostradă(cu excepția unei mici porțiuni ce e în construcție). La un moment dat eram singur pe autostradă pe kilometri buni.
La Rogla am mai fost în urmă cu vreo 7 ani și mi-a plăcut foarte mult ce am văzut acolo. O zonă ce seamănă mult cu Semenicul nostru dar care a avut parte de o cu totul altă soartă. Am stat și acum la fel ca data trecută tot jos în Terme Zrece. Aici s-au schimbat puține în cei șapte ani pentru simplul motiv că nu prea aveau ce să schimbe. Câteva hoteluri, un centru SPA, o zonă de câteva zeci de vile pe malul unui lac într-un parc-pădurice. Locul și acum dar și atunci era animat și cred că le merge bine în mod constant în toate anotimpurile.
La intrarea în hotel am văzut un semn cu 5 roți de bicicletă. N-am înțeles ce înseamnă drăcovenia până n-am citit un pliant de la recepția hotelului. De ceva vreme și-au dat seama că sunt tot mai mulți cicliști și că trebuie să facă ceva în acest sens. La o privire mai atentă am observat că doar primele 3 roți erau pline iar restul era goale. Acest lucru însemna că acel hotel era categorizat la nivelul 3 din 5 în funcțiie de serviciile ce le oferă cicliștilor. Ce presupune fiecare nivel e descris într-un pliant de prezentare. Pănă la urmă ca să atragi trebuie să fi capabili să te organizezi și să oferi ceva. Iar dacă faci o strategie și un concept unitar la nivel de țară cu atât mai bine.
Am luat un pachet cu demipensiune, access la SPA și schi pass. Practic aveam toată ziua ocupată. Nefiind obișnuiți cu iarna și cu zăpada ne-a luat ceva timp să ne adaptăm. Pârtiile n-au fost toate deschise dar nici nu conta prea mult având în vedere că era 1 decembrie. Nu țin minte să mai fi schiat așa devreme. Având în vedere că zăpada a fost puțină e de apreciat că au reușit să dea cu tunurile și să înceapă sezonul.
Am văzut acolo nu doar schiori de pârtie. Echipa Sloveniei era toată acolo. Zeci de schiori cu antrenori erau prezenți și se antreanu. Pe de altă parte fondiștii erau și ei prezenți, inclusiv grupuri de copii. Iar pe margine și câțiva rătăciți pe schi de tură. Toate acestea se întâmplau în prima zi a sezonului. Pe Semenic probabil nea Cornel era tot singur așteptând să mai treacă vreun rătăcit ca mine. Sper să văd în următorii câțiva ani ceva asemănător pe Semenic. Ar însemna mult pentru un nou început în Banatul montan. Oric cât de mult mi-ar plăcea mie să fie doar sălbatic vom ajunge să facem din tot Banatul un fel de Lindenfeld în lipsa dezvoltării unei infrastructuri corespunzătoare. Până la urmă cam asta e singura variantă de dezvoltare pe care o văd. Nu prea mai imaginez cum ar putea să reînvie metalurgia la Reșita.
