Baska - Planina Mesec
Iată că a venit și vacanța. Îmi place să zic vacanță și nu concediu pentru că îmi amintește de vremurile când timpul liber era mult mai mult. Nu mă dau în vânt după mare și am mai văzut-o o singură dată până acum. Și cum am idei puține și fixe am ales același loc și anume Baska pe insula Krk din Croația. Îmi plac aici munții calcaroși ce stau să cadă în apă la câteva sute de metri deasupra mării
După autostrăzile din câmpia Panonică și cele care traversează o serie de tunele în zona muntoasă din Croația ajungem, trecând peste podul ce leagă insula de continent, în Baska. Cazarea am găsit-o printr-un site foarte interesant care ușurează foarte mult felul în care se fac astfel de rezervări. Nu aveam chef să mă învârt cu mașina așa că am ales un apartament foarte cochet din zona pietonală a orașului. Mașina a rămas parcată la distanță relativ mică de apartament. Foarte aproape e o biserică ce are un orologiu care bate ora exactă și care indică și jumătatea de ceas. Ceva complet diferit de senzația pe care o ai trăind într-un cartier de oricare ar fi el. Asta alături de străzile înguste, pietruite și lumea plimbându-se creează o atmosferă plăcută.
După ce luăm locația în primire de la gazda noastră, Iva, coborâm câteva scări și ajungem pe malul mării. Patricia pare foarte încântată așa că e foarte curioasă să încerce marea. Pare să îi placă. Următoarea zi ne trezim nu foarte devreme și o luăm și noi spre plajă. Plajă care e plină ochi. Stăteau nemții, ungurii, englezii și ce nații or mai fi fost pe acolo pe plajă ca gândacii de Colorado pe frunzele de cartofi când dă să înflorească. Genul acesta de aglomerație e foarte greu de suportat pentru mine așa că mă învârt mai mult prin apă. Stăm câteva ore bune dar se pune ploaia și dintr-o dată toți "gândacii" dispar de parcă nici n-ar fi fost. Încet, încet plecăm și noi. Între timp ploaia se oprește iar Elena și Patricia coboară să mai stea o vreme la plajă. Pentru mine a fost suficient așa că îmi iau bicicleta și pornesc pe unul din traseele ce placă din Baska către Planina Mesec. O urcare cu o diferență de nivel de peste 400 de metri ce trece pe lângă biserica(Sf. Ivan) iar de acolo continuă pe o potecă foarte bună de trail-running dar și pentru mountain-biking. Aerul de după ploaie și apa de mare sărată dădeau o senzație foarte plăcută. Senzația era amplificată și de umezeala extrem de ridicată. Ajung pe platoul de sus și deși voiam să mai merg fac cale întoarsă datorită terenului cu pietre foarte tăioase. Zona semăna cu poiana Beletina din Munții Mehedinți dar parcă mai uscată. Coborârea de aici înapoi e o adevărată plăcere deși îmi pune serios la încercare tehnica. Foarte puțini turiști pe traseu și un singur biciclist întâlnit la urcare. Oricum incomparabil mai puțină lume decât pe plajă. Cam greu de înțeles pentru mine de ce nu e mai multă lume pe trasee deși sunt foarte aproape de mare și de plajă. Această insulă e o combinație perfectă între munte și mare.
Din păcate în momentele în care scriu aceste rânduri sunt câteva ore bune de când plouă. Nici gând de plajă sau plimbat cu bicicleta. Dacă se mai liniștește ploaia am zărit o potecă interesantă care urcă pe muchia paralelă cu cea pe care e Planina Mesec și care flanchează bay-ul în care se află Baska. Parcă m-a duce la o tură și pe acolo. Oricum mai devreme de joi nu pare să fie vreme bună. Dar vineri vom pleca în altă direcție. Din păcate mersul la mare seamănă cu mersul la sk iarna. Dacă plouă când nu trebuie sau dacă nu ninge când trebuie n-ai decât să stai și să hibernezi.












