Din Valea Minișului în Valea Almăjului
Fotografia și mersul pe bicicletă nu prea se împacă așa că n-am poze să vă arăt cu excepția celor de la finalul turei. Dacă nu mă înșel Go-Pro-ul știe să facă poze și film așa că mă tot gândesc la bijuteria asta mică tot mai mult. Pentru că dacă nu ai poze degeaba încerci să explici în cuvinte. Pe de altă parte oricâte de multe poze ai pune tot nu poți transmite cât de frumos miroase pădurea după ploaie. Din neferice marele păcat al fotografiei e că reușește să transmită o mică fărâmă vizuală din întreaga suită de senzații trăite.
Am mai zis că Almăjul e un paradis al cicliștilor și tare mi-aș dori niște trasee semnalizate și oameni dornici să te lase să stai la ei în casă pentru o sumă modică. Din păcate acum e doar o zonă ținută la păstrare. Un paradis etnografic cu locuri, obiceiuri și oameni minunați. Și nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Mergeți și explorați.
Ajung cu fetele la Prilipeț, mă urc pe căluțul meu verde și o iau spre Bozovici. De aici pe Valea Minișului. Destul de multe mașini în zonă. Și nu voiau să vadă Poiana Roșchii ci voiau să vadă cascada Bigăr. Acum ceva vreme a apărut într-un top al celor mai frumoase cascade făcut de ceva publicație și de atunci mai toți turiștii de mașină se bulucesc să o vadă. Eu am tot trecut pe acolo și azi ca și alte dăți. Și dacă am reușit peste 30 de ani să nu fac baie la cloacă la Herculane până iarna trecută când am găsit-o mai liberă cred că mai pot sta o vreme până să o văd și să o fotografiez mai pe îndelete. Uitându-mă la mașinile parcate acolo parcă îmi întăresc tot mai tare ura față de turismul ăsta de masă. Sunt atâtea locuri de văzut unde poți merge și tu alegi să te bulucești acolo ca o oaie? E ca și cum ai sta să aculți manele când există atâtea și atâtea muzici la un complet alt nivel din toate punctele de vedere(mesaj, compoziție etc).
Așa că trec mai departe și după vreo 20 de kilometri de la plecare ajung la barajul de la Gura Golâmbului. După cum indica google maps, înainte de baraj era un pod peste care trebuia cotit la stânga. Încep urcarea prin pădure pe un drum perfect pentru biciclit. Pantă numai bună să poți să stai comod pe bicicletă. Așa că pedalez cu spor până la o primă tri-furcație(?) de unde după consultarea GPS-ului aleg drumul din mijloc. Relativ repede trec de zonele mai abrupte și intru în Poiana Roșchii(pe aici am mai fost și în primăvară dar la trekking). Încep secțiunile cu noroi dar drumul e o delectare în continuare. Intersectez zona unde am stat să fotografiez o vulpe astă primăvară și decid să cobor pe forestierul de sub vârful Radoșca pentru a încerca ceva nou(prin pădurea Leordiș trecusem de curând). Știam că trebuie să fie o coborâre zdravănă și chiar așa a fost. Cotesc când la stânga, când la dreapta peste mici pârâiașe și într-un final trec de panta abruptă care mi-a încălzit puternic frânele. Văd și o vulpe care m-a simțit și a fugit repede de mine. Zona în care am văzut-o e foarte aproape de locul unde am văzut una și la tura anterioară. Probabil un loc foarte bun de lenevit și așteptat cumătra pentru niște cadre. Drumul fiind în stare foarte bună și apă din belșug e o zonă excepțională și pentru camping și stat la povești seara lângă foc.
Trec de Poiana Roșchii și intru pe valea ce duce spre Lăpușnicul Mare(am fost cam de multe ori la ture pe aici - pentru mine e un fel de Mamaia pentru bucureșteni). Norii pe care i-am văzut de dimineață ridicându-se din toate părțile au început să arunce cu stropi. Mă opresc, îmi pun pelerina de ploaie și aștept să se oprească. Mănânc banana ce o aveam la mine și dau să plec dar se oprește o mașină de teren. Aflu că domnul respectiv era proprietarul cabanei ce o văzusem cu vreo 2 kilometri înainte de acest punct. L-am întrebat dacă e băgată în circuitul turistic dar mi-a spus că nu. Se pare că ar fi dispus să o închirieze pentru o sumă modică iar locul are 10 camere.
Ajung într-un final la Lăpușnicul Mare și de aici tot la vale iar mai apoi stânga spre Bozovici. După nici 4 ore ajung din nou la Prilipeț unde mai zăbovesc preț de o bere și o cafea și ne urnim înapoi spre Domașnea. A fost o tură extrem de frumoasă și o traversare excepțională din Valea Minișului în Valea Almăjului. În august va urma cel puțin încă o tură pe aici pentru că variante sunt destule.



