O invitație la nuntă în Valea Almăjului ne aduce din nou în această zonă. Și cum între timp am mai făcut rost de o bicicletă(mulțam Tibi, să ști că merge bine) ce poate fi mai frumos decât o tură înainte de ospățul și jocurile care aveau să urmează. Emil se arată interesat de plimbare așa că după ce ne trezim pe la 7 și luăm micul dejun pornim în direcția Pătaș-Borlovenii Vechi. Sunt două sate practic lipite situate undeva în apropiere de Prigor și deci drumul județean 57B. Din Prilipeți ajungem repede aici și începem urcușul spre Semenic.
Dacă mă duceam singur probabil că ajungeam mai sus dar cum era și Emil cu mine nu puteam forța mai mult decât putea el așa că ajugem doar până la Botul Calului. Din informațiile mele până sus pe Semenic ar fi fost sub 30 de kilometri așa că nici n-ar fi foarte solicitant.
Trecem de o primă bifurcație cu drumul forestier Flămânda(16 km.) care duce până la Pârvova. Cu siguranță unul din traseele viitoare. După acest drum forestier ajungem la o altă bifurcație cu un alt drum forestier și anume Elișag. Nu mi-a fost foarte clar dacă acest drum are 7.1 sau 71 de kilometri. Cel mai probabil 7.1.
Într-un final ajungem la Botul Calului. De aici există indicatoare către Nergănița și Coșava Mare(9 kilometri). Din poveștile almăjenilor se pare că această zonă ar fi foarte bogată în bureți deci s-ar putea să ne încercă norocul mai spre toamnă pe aici.
Drumul din păcate era plin de noroi în prima lui parte dar în partea superioară era într-o stare acceptabilă. Mă aștepteam să văd exploatări silvice dar se pare că ele nu există cel puțin prin această zonă. Existau chiar bariere încuiate. Lucru care un pic m-a mirat. Bariere închise am mai văzut și la Poiana Mărului iar după barieră era dezastru.
De la Botul Calului facem cale întoarsă pentru a ajunge în timp util la evenimenul care începuse deja atunci când noi am ajuns înapoi. Nu cunosc starea celor 9 kilometri de pe Coșava Mare dar mă aștept să fie în stare bună. Rămâne de văzut și dacă există vreo deschidere pe vreo potecă către platoul Semenicului. În această vară dacă totul merge bine sper să fac și acestă tură.
Spectaculozitatea acestui traseu e dată de faptul că urcă dealungul Nerei începând din Valea Almăjului până la izvoare în inima Munților Semenic. Râul are suficientă vigoare iar dealungul urcării simți un aer răcoros care pătrunde adânc în plămâni şi pe care îl respiri cu poftă. Uitându-mă la pădurile ce se vedeau de jur împrejur realizam importanța crucială a acestui areal din munții Banatului. Cele peste 30.000 de hectare din munții Semenic nu impresionează în nici un fel prin înălțime ci prin rețeaua hidrografică, floră și faună. Aici există ultima pădure virgină din Europa iar acest lucru trebuie să ne facă conștienți de importanța conservării acestui areal. Nu vorbim aici de o falsă mândrie ci de o nevoie reală de protecție împotriva tăierilor. Există locuri superbe în întreaga lume și Semenicul nu e nici cel mai frumos și nici cel mai spectaculos loc de pe pământ dar existența și importanța lui e ceva ce trebuie să conștientizăm. Personal aș interzice complet exportul de materie primă lemnoasă până clarificăm cum ar trebui să procedăm mai departe. Nu ajută pe nimeni acest export masiv cu excepția celor care taie. Infrastructura din aceste zone nu e mai dezvoltată, unele din localitățile de pe Valea Almăjului nu sunt conectate la canalizare sau apă curentă, nu există străzi asfaltate. Și atunci stai și te întrebi la ce bun? O fabrică de mobilă la Bozovici și tăirea lemnului pentru acest scop e cred singurul motiv pentru care aceste tăieri mai trebuie permise. Asta ar crea locuri de muncă și ar aduce plus valoare acelei bucăți de lemn care altfel ar ajunge pe cine știe unde umplând buzunarele șmecherilor care taie și celor din politică.
Ajungem la timp pentru brâuri, mâncare la cazan și câteva pahare de răchie. Antrenament la picioare aveam așa că am încheiat ziua așa cum doar almăjenii știu să o facă.
