Cele câteva incursiuni din trecut prin munții Poiana Ruscă m-au făcut să înțeleg că pe aici există multe variante de abordat. Cabana Căprioru e unul din punctele cunoscute așa că mi-am propus să ajung până acolo. Luci spune și el prezent. Prognoza meteo indica șanse de ploaie după masă așa că ne-am urnit de dimineață. Pe la 7 eram deja pe drum.
N-am ales cel mai drum scurt până acolo așa că am pornit din Fârdea. Am trecut de cele două Gladne și de Zolt și am intrat pe un forestier în stare foarte bună. S-a terminat într-o bucată destul de abruptă în care m-am încăpățânat să stau în șa. Din acel punct urma coborârea lungă către Luncani. Ajungem destul de repede jos și după o bucată scurtă de asfalt cotim spre dreapta în dreptul unui indicator turistic ruginit ce atârna pe un stâlp.
Era destul de cald dar am intrat pe forestier prin pădure. A urmat o urcare lungă care s-a terminat într-o bucată scurtă de drum spălată de ape. Aici am mers pe lângă bicicletă. A urmat cea mai frumoasă porțiune a traseului. Bucata era mult peste așteptările mele. Pădurea era destul de deasă cu copaci destul de mari. Am intrat în această bucată printr-o coborâre scurtă care s-a continuat cu un drum drept până la cabana Căprioru.
Am deviat scurt ca să vedem cabana dar nu prea era nimic de văzut. Locul era părăsit și neîngrijit dar poziția e foarte bună. Din acel punct a urmat coborârea de câțiva kilometri care ne-a dus în drumul forestier ce cobora pe vale lin către Nădrag. Drumul forestier era în stare perfectă așa că am coborât în viteză.
Apropierea de Nădrag a adus și ceva semne de ploaie așa că am trecut în viteză prin Nădrag și cam tot în viteză am traversat și porțiunea de asfalt către Fârdea. Am ajung la timp la mașină. Norii păreau să rămână undeva în zona montană împădurită. În Fârdea era, așa cum ne așteptam, toropeală mare de tot. Rămâne o variantă bună având ca punct de plecare Timișoara.
