Da, parcă tot aici prin munţii noştrii e mai bine. E bine şi-n industria de ski dar parcă nu simţi cu adevărat natura în lipsa senzaţiei de izolare pe care o oferă în cea mai mare parte a lor Carpaţii.
Aleg pentru acest sfârşit de săptămână o destinaţie mai puţin cunoscută şi umblată deşi există un traseu marcat. Şi mai interesant e că deşi am trecut deja de câteva ori prin Cerna-Sat nu ştiam de acest traseu. Informaţiile sunt aproape inexistente pe Internet cu excepţia câtorva fotografii şi descrieri sumare. Este vorba de vârful Cioaca Înaltă din Munţii Mehedinţi(1137 m.). Aceşti munţi sunt relativ joşi în comparaţie cu vecinii lor Godeanu şi Cernei dar sunt extrem de spectaculoşi. Acest lucru se datorează faptului că în marea lor majoritate sunt calcaroşi. Sunt mărginiţi de cursul Cernei, bazinul Motrului şi de podişul Mehedinţi având o orientare oarecum liniară în continuarea munţilor Vâlcan. Aici regăsim obiective foarte cunoscute precum Crovurile sau Cheile Ţăsnei dar există o multitudine de alte trasee. Cel mai înalt punct este Vârful lui Stan(1466 m.). Vârful pe care am fost astăzi e situat în extremitatea nord-vestică iar accesul e posibil fie dinpre Cerna-Sat fie dinspre Motru-Sec.
Aşadar pe la 7 mă trezesc doar ca să vâd că plouă destul de tare. Meteo-blue zicea că şansele de ploaie ar fi undeva la 10%. Nu prea se potrivea prognoza dar simţeam că la un moment dat se va opri şi înspre după-masă urma să se însenineze. Aşa că pornim prin ploaie spre Cerna-Sat. Ploaie care se opreşte abia după ce ajungem acolo. Drumul trece pe Valea Cernei iar topirea zăpezilor şi ploile tranformă călătoria într-un fel de ruletă rusească. Pietre, pietricele şi bolovani pe drum şi pe marginea lui te fac să te gândeşti că e posibil să te troznească şi pe tine una dintre ele. Sectorul mai îngust de după motel Dumbravă se dovedeşte extrem de periculos şi la un moment frânez brusc pentru că în faţa mea la 2-3 metri distanţă pică un grup de 4-5 pietre. Practic am rămas cu parbrizul/capota întregi datorită unei fracţiuni de secundă. O pun pe seama Sâmtoagerilor sărbătoriţi azi şi merg mai departe. Am dat de pomană din colăceii în formă de potcoavă făcuţi de mami după ce am ajuns acasă. Dacă îmi amintesc bine anul trecut cam în aceeaşi perioadă ne-am întors din drumul către stână după ce s-a rupt roata la maşina cu care eram.
Trecem de ploaia de bolovani şi intrăm în ploaia de gropi. Drumul spre Cerna-Sat de la bifurcaţia cu drumul către Baia de Aramă aproape că nu mai poate fi considerat drum. Sunt sute gropi peste tot. Sunt vreo 12 kilometri pe care îi faci în 50 de minute. Probabil o să mai vin doar cu bicicleta pe aici până pune cineva mâna să-l repare. După ce trecem de şcoală la mică distanţă vedem puntea peste Cerna aşa că parcăm şi începem echiparea. Stăm vreo 5 minute de vorbă cu un om al locului şi aflăm că de fapt şcoala nu mai există din cauza lipsei copiilor. Aflăm detalii şi despre traseu. Odată echipaţi trecem puntea peste Cerna, trecem pe lângă câteva case şi începem urcarea prin pădure. Câteva curbe, stânga-dreapta şi ajungem sus. Aici intrăm în zăpadă destul de mare, apoasă. Continuăm pe o potecă care ne scoate în şaua de legătură între Cerna-Sat şi Motru-Sec. O privelişte absolut demenţială 360 de grade împrejur. Oprim lângă 2 cireşi unde se afla şi o scândură pusă pe post de bancă şi aici bem o gură de ceai de afine de Godeanu. Cotim spre stânga şi trecem pe lângă nişte fagi iar apoi ne oprim preţ de câteva minute la o mică colibă unde probabil stau animalele oamenilor pentru că nişte nori mici deasupra noastră mai aveau ceva de golit. Încă un mic efort şi suntem în vârf. Deschiderea către Piatra Cloşani şi valea ce o separă de vâful pe care ne aflam este de necrezut. Soarele făcându-şi loc şi el printre nori începe să încălzească locul şi îndeamnă la fotografii. Nu doar Piatra Cloşani ci şi toată creasta Munţilor Godeanu-Cernei se văd absolut incredibil fiind acoperite în întregime de zăpadă. Practic de la 1700 de metrii în sus e zăpadă într-un strat compact foarte mare. Kilometri întregi pentru ski de tură şi probabil un paradis încă puţin cunoscut şi descoperit în acest sens. Cerna-Sat dar şi Cornereva sunt cu siguranţă puncte bune de pornire. Stâna din Godeanu cred că ar fi un bun punct de retragere peste noapte. Deocamdată suntem la stadiu de planificare dar sper să trecem la stadiul de implementare cât mai curând.
Unul din motivele pentru care am vrut să vin până aici e poziţia şi perspectiva oferită de acest loc. Efortul relativ mic merită pe deplin fiind recompensat de privelişti ameţitoare în toate direcţiile. Diferenţa de nivel a fost de doar 600 de metri.
Un alt lucru care merită amintit şi care mi-a sărit în ochi aici e multitudinea de sălaşuri ce se observau înspre pârâul Capra şi Motru-Sec. Unele dintre ele, pe lângă care am trecut, păreau populate în afara sezonului de iarnă. Mi s-a părut foarte interesant modul în care oamenii de aici făceau clănile(căpiţele) de fân în vârful copacilor. Da, efectiv tăiau copacii în aşa fel încât să poată pune fânul pe crengile rămase după ce aveau grijă să le reteze în felul în care trebuia. În felul acesta, după ce îngrădeau locul, puteau lăsa animalele în voie fără grija ca proviziile să fie împrăştiate de animale. Felul acesta oarecum ciudat de a le face creeau impresia unei lumi absurde, suspendate, ireale. Mă simţeam ca făcând parte dintr-un tablou al unui pictor abstract.
După baia de soare şi o lungă pauză pe vârf facem cale întoarsă pe acelaşi traseu până jos în Cerna-Sat. Cu siguranţă că trecerea din Cerna-Sat până la Motru Sec o voi face şi pe bicicletă aşa că nu rămâne decât să înceapă sezonul. Simt că o să fie multă treabă la pedalat anul ăsta. Din Cerna-Sat reluăm drumul prin gropi. Dar nu mă enervez că nu are sens. Pun “Wish you where here” şi calm într-a doua o luăm înapoi spre casă.
PS: cred că n-ar strica un indicator în Cerna-Sat către Cioaca Înaltă chiar dacă marcajul cu triunghi albastru e foarte bun. E un traseu frumos şi abordabil aproape de către oricine fiind foarte aproape de Cheile Corcoaiei, un alt obiectiv mult mai cunoscut şi mai vizitat.
