Locuri de la munte, prin Banat sau aiurea

Circuit Criciova

15 decembrie 2015 · Bicicletă Munții Poiana Ruscă

Sunt ani buni de când mă tot gândesc la a explora Munții Poiana Ruscă. De fiecare dată când plecam de la Timișoara spre Domașnea îmi îndreptam privirea spre stânga și mă bucuram să văd cum pusta rămâne în spate în timp ce face loc dealurilor împădurite. Nefiind munți foarte înalți se pretează destul de bine la mersul cu bicicleta.

Serbarea Patriciei vineri seara dar și un mic chef cu prietenii ne țin în Timișoara. Vinerea se lungește destul de mult așa că sâmbătă ne trezim destul de greu. Pregătisem track-ul GPS cu câteva zile în urmă așa că după ce văd razele de soare și prognoza decid că nu-i vreme de stat pe loc. Cele câteva ore de lumină rămase ar fi trebuit să fie suficiente pentru a termina tura, chiar dacă mă așteptam ca în ultima parte să merg pe întuneric.

Despre starea traseului nu știam nimic în afara lungimii. Planul era ca în funcție de starea drumului să continui sau în caz că lucrurile se complică să revin. Speram doar să nu rămân pierdut prin vreo pădure de unde să ies greu.

Așadar plec din Timișoara și decid să merg prin Recaș. Nebunie ca de obicei până la Lugoj. Sper să dea drumul la autostradă pentru că această bucată e din ce în ce mai aglomerată. După vreo oră și un pic parchez în stația de autobuz de la intrarea în Criciova și pornesc la drum. Imediat după ce plec pe drumul care duce spre Nădrag mă vede un dulău ciobănesc de la o stână aflată la marginea drumului. Pedalez destul de tare încât îl fac să se lase păgubaș. Continui cu o urcare scurtă dar susținută pentru ca mai apoi să urmeze coborârea spre Crivina. Sunt surprins să văd că drumul este într-o stare foarte bună. Pedalez cu spor pe un drum perfect ce șerpuiește pe marginea râului prin pădure. Ajung la intersecția de unde fag stânga către Fârdea. Las Nădrag și vârful Padeș pentru una din turele viitoare. Am parte din nou de urcare cu o pantă perfectă pentru pedalat pentru ca mai apoi să las bicicleta să curgă cum vrea ea la vale spre lacul Surduc. Ajung pe malul lacului Surduc și îmi dau seama că am făcut deja vreo 30 de kilometri din cei vreo 55 cât avea tura. De aici urmau două traversări peste zone împădurite. Mai avem vreo 2 ore de lumină așa că nu stau prea multe pe gânduri și iau panta în primire. E nevoie de un mic push-bike din cauza noroiului. Fără noroi panta ar fi fost ciclabilă în totalitate.

Urmează coborârea către localitatea Botești unde pentru o bucată scurtă intru pe drumul județean 681C. Dar nu înainte de a fi fugărit și aici de un câine de care reușesc să scap pedalând mai tare. După o scurtă bucată de urcare cotesc spre stânga și intru din nou în pădure. Această bucată avea să devină și cea mai interesantă și palpitantă. La un moment dat drumul pe care mergeam s-a înfundat așa că e nevoie să car/împing/trag bicicleta prin tufe, bălării, șanțuri și crengi trântite. Dar știam că nu avea cum să fie prea lungă bucata așa că mergeam cu îndârjire făcându-mi loc prin vegetația deasă. După câteva sute de metri ies din zona cu pricina și dau de un alt drum forestier care era în stare mai bună. La un moment dat prin pădure în fața mea aud foșnete iar la o privire mai atentă observ un mistreț care s-a speriat de mine și a fugit. E prima dată când văd un mistreț în sălbăticie. Dacă am văzut marmote, vulpii, pisici sălbatice dar și bursuci ar mai urma lupi și urși. Urme de lupi și de urs am tot văzut.

Ajung la marginea satului Cireșu pe întuneric și reușesc să intru într-o mică vale prin care trec oile în drumul lor de la și înspre pășune. Au reușit să transforme totul într-o mare de noroi așa că aici reușesc să mă umplu de noroi. Era destul de greu să târăsc bicicleta și în același timp să îmi mut picioarele prin acel clei. Dar bucata e destul de scurtă așa că din Cireșu cotesc spre stânga către Criciova. Era deja întuneric de-a binelea. Echipat corespunzător cu far, stop și vestă reflectorizantă termin această bucată într-un ritm alert.

Ajung la mașină și pornesc spre Timișoara înapoi. De data asta prin Buziaș pentru că pe aici drumul e mult mai liber chiar dacă e mai îngust. A fost o tură pe cinste în niște locuri pe unde cu siguranță voi mai reveni pentru că în tot acest areal sunt multe lucruri de descoperit. Am fost surprins să văd starea bună a drumul județean 681C. Din păcate și aici am văzut exploatări forestiere. Se pare că nu prea există nici o zonă muntoasă de unde să nu se taie pădurea.

[embed]https://www.youtube.com/watch?edit=vd&v=zMHUtO9T7CY[/embed]