Cum am văzut eu Clujul - Cheile Turzii
Cum toată viața mea s-a învârtit în mare parte în Banat(Domașnea, Reșita, Timișoara) și cum sunt și bănățean din moși-strămoși nu prea am apucat să am neamuri sau cunoștințe la Cluj, la Iași sau la Constanța. Îmi amintesc că am fost odată pe la 7 ani undeva lângă Vatra Dornei și odată la Suceava dar în rest cam atât. În Cluj nu s-a nimerit să ajung până acum. Dar iată că am ajuns. Și nu pot să spun că nu mi-a plăcut. La periferie aceleași trotuare distruse și străzi prăfuite ca peste tot dar în centru e interesant. Catedrala romano-catolică din centru e într-adevăr impresionantă în primul rând prin poziția ei ultra-centrală. Practic orașul s-a dezvoltat în jurul ei. E construită în stil gotic. Chiar și un nespecialist ca mine și-a putut da seama de asta. A fost terminată în 1390. Mi-a plăcut extrem de mult. Aici se simte cred și mai puternic decât la Timișoara influența imperială. Zonele comerciale sunt de o parte și de alta a orașului cu cele 2 mall-uri. Cum la Timișoara cei de la Decathlon se mișcă un pic mai greu am făcut o vizită să mai completez din echipamentul de bicicletă și munte. Prețuri bune și multe lucruri folositoare pe care în Timișoara parcă nu le găsești așa ușor. Un alt lucru ce surprinde pentru mine ca om ce a trăit în ultimii ani în Timișoara sunt dealurile din jur. Asta mi-a plăcut și mi-a dat idei despre posibilitățile de plimbat cu bicicleta. De fapt am și primit o invitație din partea unui coleg dar nu am putut face rost de bicicletă.
Într-o seară am căutat o berărie/restaurant să ne așezăm și noi să savurăm o bere. După câteva încercări nereușite de a întreba vreo 2 persoane care aveau impresia că probabil vrem să le cerem bani am dat peste un tip așa între două vârste care ne-a ghicit intențiile și ne-a trimis la locul potrivit. Așa de potrivit a fost că în 2 seri la rând am mers în același loc. Se cheamă Bistro Viena și e un loc absolut superb. Numele lui cred că spune despre cam la ce să te aștepți. E pe o stradă lăturalnică, pavată și cu felinare la intrare. Aveau weissbier Franziskaner și cel mai tare ospătar pe care mi-a fost dat să-l văd vreodată. Mă gândeam să-l rog să vină și la Timișoara la plictisitele alea de la Club 21 să le povestească cum trebuie vorbit cu clientul. Pe băiat îl cheamă Cristian. Își făcea timp să vorbească cu fiecare client și să facă recomandările necesare. Totul pe un ton prietenons și 100% degajat. Genul de om la care îi place ce face și care face bine ce face. Dacă vreodată treceți pe la Cluj să nu vă gândiți să nu treceți pe aici. În partea din față în bar am văzut o frescă murală de la 1598-1607.
Într-una din zile am plecat spre salina de la Turda. Nu știam la ce să mă aștept pentru că nu am mai fost niciodată într-un asemenea loc. Mi-au trecut 2 lucruri prin minte. Unul dintre ele e că intrarea semăna cu intrarea în muntele Cheyenne. Cel de-al doilea ar fi că nu credeam că există un loc care poate semăna cu scenele din Unreal 1 pe care îl jucam în urmă cu vreo 12-13 ani când eram student. Impresionant din toate punctel de vedere. Foarte bine amenajat, foarte bine întreținut și un punct de atracție important pentru zonă. În interiorul salinei există inclusiv un lac și bărci de închiriat, mese de ping-pong, popice. Se poate coborî fie cu scările fie cu liftul. A fost cred una dintre cele mai interesante și mai impresionante locuri ce le-am văzut până acum.
Am prins trecerea la ora de vară așa că ne-am trezit cu o oră de lumină în plus. Așa că am dat o fugă și la Cheile Turzii. Am intrat în ele vreo 45 de minute iar după aceea am făcut cale întoarsă. Ceilalți colegi nu aveau echipamentul corespunzător dar era și destul de târziu. Mi-a părut un pic rău că nu le-am parcurs în totalitate pentru că sunt extrem de frumoase și de pitorești. E practic un canion format prin eroziune cu pereți verticali de până la 300 de metri. Există și o multitudine de peșteri chiar dacă lungimea maximă a lor nu depășește 120 de metri. Locul pare un pic cam aglomerat și datorită faptului că este ușor accesibil.
To be continued...












