Toropeală și suspans
Cu baza la Domașnea și câteva zile libere era păcat să nu profităm și să aruncăm un ochi spre Valea Cernei. Anul trecut în toamnă am urcat în Crovurile din Mehedinți parcurgând o bună bucată din ele prin crovul Mare, crovul Medved iar mai apoi coborârea în Cheile Țesnei. A fost o coborâre de pomină. Nici de data asta nu ne-am putut abține să nu o dăm în bară puțin. Urcăm de la indicatorul de la km. 8 după motel Dumbravă pe cruce roșie și odată ajunși sus cotim la stânga spre Poiana Beletin. La urcare dăm nas în nas și cu foștii mei colegi de la Siemens care erau în team building(rușinică Tibică dragă, nu te-am văzut cu trupa dealtfel numeroasă). Odată ajunși sus practic e o plimbare la bulevard. Forme de relief foarte interesante și caracteristice crovurilor peste tot. Datorită altitudinii relativ mici dar și a căldurii fenomenale din zilele astea se simțea o toropeală destul de serioasă. Noroc cu câte o pală de vânt dar și cu puțină umbră de la nori. Vizavi în Munții Cernei ploua și fulgera destul de serios.
Dăm de un cioban de la Izverna care ne arată atracțiile zonei. O urmă sub forma unui picior: urma lui Novac. La distanță mică ne arată și știubeiul lui Novac. Natura a sculptat în timp aceste forme interesante. Dacă nu era ciobanul treceam pe lângă ele fără să le observăm. Tot la indicațiile ciobanului coborâm pe traseul marcat cu triunghi albastru până în momentul în care reușim să pierdem marcajul și să coborâm direct prin pădure la vale. Copaci căzuți, frunze până la genunchi, bolovani cât casa pe care trebuie să-i ocolim. După vre 45 de minute de suspans reușim să ajungem la șosea iar mai apoi după încă 10 minute de mers pe drum la mașină. Am avut noroc și de data asta și nu am rămas suspendați pe vreo stâncă deși șansele erau destul de mari. Prin stânga direcției de coborâre era un perete destul de abrupt. Aici în crovuri e de venit în special toamna când sunt altfel de culori și când căldurile verii se mai domolesc. Am notat în calendar pentru luna octombrie o plimbare până aici. Următorul traseu o să fie probabil cu plecare de la Poiana Mărului un circuit prin Șaua Iepii și coborâre pe Culmea Nedeii. Până atunci trebuie să suportăm marea toropeală urbană.















