Urcarea pe Gugu a devenit pentru mine o tură clasică. E a patra oară când urc. Cei cu care am fost au urcat pe Gugu și de câte 6-7 ori în ultimii ani. Am fost împreună cu Gabi, Mitru, Tudor, taică-miu și nepotul meu. Toți oameni de munte cu care ai ce povesti. Mai mult decât atât pentru Tudor acest munte reprezintă un loc special. A urcat și solitar pe acest munte învăluit în mister. Mitologia locală vorbește despre faptul că pe acest munte, cunoscut și sub numele de
Kogaionin,
Zamolxis ar fi petrecut 3 ani într-o peșteră. Această pesteră se găsește în continuarea crestei nord-vestice la aproximativ o oră de mers de vârf. Adevărul din spatele acestor mituri este greu de aflat pentru că există mai multe locuri în România ce revendică aceeași lucru.
De data asta am urcat din
Domașnea cu tractorul lui Grig până la o stână a domășnenilor(a Morăreștilor) prin Rusca, pe partea stângă a lacului de acumulare(pe valea Hidegului, pe Băranu). Cei care urcă la stâni au plătit un boldozer pentru a desface drumul și a permite accesul cu tractorul. Asta ajută destul de mult pe cei ce practică această meserie milenară. Îi ajută în special pentru adusul lemnelor dar și pentru dusul de provizii și adusul cașului de la stana. Urcarea în remorca tractorului a durat vreo 3 ore și a fost destul de distractivă avand în vedere praful de un deget care s-a pus pe noi. Până la urmă a meritat pentru că am economisit o zi întreagă de mers pe drum foresteier. Îmi mențin părerea că această zonă este absolut superbă din punct de vedere turistic. Lacul de acumulare de la Rusca-Teregova cu posibilitățile de agrement în timpul verii precum și culmile muntoase unde s-ar putea face o mica stațiune pentru a practica sporturile de iarnă ar trebui probabil să intre în atenția celor interesați să investească în turism. Deocamdată suntem, atât în Rusca cât și prin Domașnea la stadiul de a tăia pădurea fără a da nimic înapoi. Autoritățile locale din Domașnea și-au format o clică din angajații primăriei(cu interes direct în a ține de locul călduț pe care îl au) și cei cu interese economice în zonă(tăietori de lemne, mici comercianți). Tudor a înființat acea asociație agricolă în Domașnea și intentioneaza să refacă 2,3 stâni ce țin de Domașnea în munții Godeanu, la râul Șes. Din discuțiile cu el așteaptă să primească unele fonduri și să înceapă refacerea acestor stâni. Sper să reușească. Ar fi un lucru extraordinar pentru păstrarea acestui mod de viață cu din ce în ce mai puțini adepți.
Ajungem la stână, facem cortul, facem un foc, mai stăm la povești. Mă duc în stană pentru că vreau să simt mirosul de fum și de stână. E un miros probabil nu tocmai plăcut pentru standardele actuale dar e un miros care îmi place. Îmi amintește de anii ’90 când ai mei aveau și ei oi și de săptămâna când trebuia să mergem să ne luăm de la stâna de la Ogașu’ ăl Mare(la Rujan) brânza ce ni se cuvenea. Mă trezeam la 5 să mân oile la muls. După mergeam să aduc lemne din padure sau să aduc apă. În acele momente nu eram prea fericit de situație și cu gândul la copii din sat dar acum mă bucur că ai mei m-au luat și mi-au arătat. De fiecare dată când o să mai am ocazia o să mai merg și sper să se păstreze acest mod de viață în continuare.
Problema cu drumurile de acces spre munte e cu doua fețe. Pe de o parte ușurează accesul celor care într-adevăr ar avea nevoie să ajungă acolo dar pe de altă parte deschid calea unei alte categorii de indivizi. Spre exemplu mare mi-a fost uimirea să văd o turma de mașini de teren așezată lângă Râul Șes. Poate că nu m-ar fi deranjat așa de tare dar oamenii ăștia nu și-au propus nici o secundă să facă vreun pas pe jos pe acolo. Eu i-am văzut plimbându-se doar în mașină. A doua zi au urcat cu mașinile până sub vârful Godeanu. Nu cred ca s-au sinchisit să coboare nici până în șaua Godeanu să vadă cele 2 lacuri de o parte și de alta a vârfului. Noi ne-am văzut de drum în continuare spre Gugu.
Stropii de ploaie și restul de fenomene meteo au facut ca urcarea pe Moraru și mai apoi spre Gugu să fie destul de plăcută. Pe valea Cernei deasupra lacului Iovanu ploua destul de tare până departe înspre satele din Oltenia.
Cred că am avut condiții destul de apropiate pentru a putea vedea
spectrul Brocken. Mi-ar fi plăcut să vad un asemenea fenomen. Cine stie, poate cu altă ocazie. Mai multe detalii despre acest fenomen găsiți și
aici.
Culorile roșietice dinainte de răsărit proiectate pe pereții Vârfului Gugu erau absolut superbe. Iți dădeau impresia unei alte lumi. În direcția opusă o nouă zi se pregătea să înceapă.
La coborârea de pe Godeanu înapoi la stână Grig ne-a omenit cu răchie și o mâncare la raină cum se face pe la Domașnea. Era sfânta Mărie.
Din Domașnea până la cantonul silvic Hideg am mers cu mașina lui Gabi așa că de acolo până în Domașnea am trecut din tractor în mașină. Pe drumul înapoi am întâlnit culegători de afine din Rusca. Afinele au un gust absolut superb. Mai ales dacă le culegi cu mâna ta, una câte una. Cei care le culeg folosesc niste piaptăne special gandite pentru a usura munca.
