Câteodată indiferent cât te-ai pregăti pentru ceva anume tot se întâmplă ca lucrurile să nu se potrivească sau să trebuiască te ocupi de unele aspecte pe care ai fi vrut să le eviți. În momentul în care am rupt lanțul parcurgând Sella Ronda. Am cumpărat un lanț nou dar mi se părea că scârțâie prea tare așa că l-am pus pe cel vechi patch-uit.
Am pornit din Briançon cu gândul să fac unul din traseele ce duc către granița cu Italia. Am pornit pe asfalt și m-am desumflat repede atunci când lanțul s-a rupt din nou la nici 500 de metri de la începutul urcării. Am avut noroc de un magazin de biciclete foarte aproape de locul unde am stat. M-am întors și m-am milogit de cei de la magazin pentru un lanț nou. Am avut noroc și s-au îndurat de mine așa că am reluat tura. Aici e patria cățărăilor pe șosea așa că până să ajung la zona de offroad au trecut pe lângă mine turme de rutieriști. Nu știu de unde apăreau, erau cu sutele. Părea un fel de invazie.
Pe cât de mulţi vezi pe şosea pe atât de puţini vezi pe vreun drum lăturalnic. Din şoseaua care duce către Cervières am cotit spre stânga pe un drum militar vechi care urca serios. Era pustiu pe acolo aşa că am pus capul în ghidon şi i-am dat în sus. Urcarea nu e uşoară iar vegetaţia destul de uscată. Spaţiile sunt uriaşe în toate direcţiile. Încetişor ajung în golul alpin şi continui pe curbă de nivel. Drumul se transformă într-o potecă ciclabilă cu mici excepţii cauzate de zone cu bolovani.
Mă opresc într-un loc în care dau de o baltă şi reuşesc să storc un strop de apă ca să-mi umplu bidonul gol. Ajung lângă lacul Noir(alt. 2226) iar din acel punct cotesc spre stânga pe o urcare abruptă. Pe lângă mine coboară vreo 2 ciclişti echipaţi cu biciclete full-suspension. Cam singurii pe care i-am întâlnit. Fac o mică pauză într-un punct de belvedre şi continui pe muchie trecând pe sub vârful Sommet Des Anges(2459). Eram la câteva sute de metri de graniţa cu Italia. Ca înălţime era un fel de Retezat dar totul părea foarte simplu şi natural aşa că mă bucur de privelişte şi de perspectivă. Oriunde întorceai capul vedeai vârfuri şi deschideri uriaşe. E frumos şi aşa uscat. Înălţimea compensează uscăciunea iar zona e propice turelor zdravene de MTB. Terenul e extrem de înalt aşa că turele nu prea au cum să fie uşosare. Dar după zile la rând de pedalat totul pare destul de simplu.
În partea opusă se vedea foarte bine traseul ce l-am parcurs cu fetele în urmă cu 2 zile. E destul de greu să acoperi tot ce poate oferi această zonă în vreo 6 zile cât am stat noi acolo. Aş fi vrut să ajung şi în Cervières dar n-a fost să fie. La anul tot pe zona de graniţa franco-italiano-elveţiană aş vrea să mă învârt aşa că probabil n-o să mai cobor în sud. Partea oarecum diferită pe aici e că nu-s atâtea cabane cu restaurante ca în alpii germanici unde dai de câte o căbănuţă unde poţi bea o bere mai peste tot.
Din acel punct a urmat nebunia coborârii. Un drop de 1200 de metri până jos înapoi în Briançon unde am refăcut rezervele cu o brânză bună şi un pahar de vin. Până la urma urmei eram în Franţa.
