Dacă anul trecut am decis să mergem în zona Kitzbühel, de acestă dată am decis să facem un pas mai departe și să trecem din land-ul Salzburg în landu-ul Tyrol. Alpii Zillertal păreau să ofere suficiente variante. Un alt aspect ce a contat a fost prognonza de vreme relativ bună, fără fenomene meteo extreme, vacanța elevilor dar și faptul că în această perioadă e extra-sezon.
Spre deosebire de anii trecuți ne-am urnit de acestă dată foarte de dimineață așa că am ajuns înainte de ora 6 în Zellber. Era bine că nu era zăpadă pe vale pentru că altfel ar fi fost foarte greu să ne cocoțăm pe drumul extrem de abrupt de câteva sute de metri până la gazda noastră. Găsim un magazin deschis așa că alimentăm cu câțiva “călugări” pentru că nu prea pot să-mi imaginez sfârșitul unei zile de ski fără o nefiltrată. În timp ce o savuram facem planul pentur ziua următoare. Zillertal valey avea cam 4 domenii schiabile cu Zillertal Arena cea mai extinsă și cu ghețarul Hintertux trecând de 3200 de metri. Hotărâm să mergem în prima zi în Mayerhofen. Aici erau doar 136 de kilometri de coborâri. Vremea era mohorâtă așa că începutul nu părea glorios.
Zona centrală era relativ aglomerată deși nu m-aș fi așteptat să fie așa că ne-a tras mai spre margine unde am dat de o neagră veritabilă, adică lungă și extrem de înclinată. Punctul de start era undeva un pic la peste 2000 de metri iar vântul bătea năpraznic în acel punct dar imediat ce plecai din acel punct lucrurile se calmau.
Un alt punct forte al zonei e telecabina în tandem care te duce la 2400 de metri extrem de rapid de unde pleacă o pârtie roșie extrem lungă și solicitantă. Aș putea spune că e punctul forte al acestui loc. Din punctul central o serie de alte 3 telescaune deschideau posibilitatea unor pârtii solicitante și abrupte. Spre deosebire de alte locuri pe unde am mai fost pârtiile au fost solicitante așa că n-aș recomanda locul începătorilor.
Senzația pe care am avut-o la începutul zilei a fost că nu e neaparat cel mai fain loc în care am fost până acum dar aș pune acest lucru mai degrabă pe vremea posomorâtă. Spre sfârșitul zilei senzația s-a ameliorat. E ciudat că tot timpul(nu doar în plin sezon) și mai peste tot par să fie o grămadă de oameni pe pârtii însă acest lucru e explicabil într-o țară în care turismul e “vinovat” de 9% din GDP.
