Dacă tot m-am apucat de montat și demontat furci mi-am zis că ar fi un bun moment să fac un mic upgrade. Așa că după ce am realizat că nu pot pune o furcă cu gât conic am căutat ce variante de furci cu gât drept se găsesc pentru bicicleta mea de 27.5. Am găsit la cei de la Supreme Bikes în Timișoara o furcă RockShox Recon(nu le fac reclamă dar mi se pare că aici știu să-și trateze clienții). Tot la ei am găsit în urmă cu o săptămână manete de schimbătoare. Aș fi vrut Reba dar n-am găsit una compatibilă cu cadrul meu. Diferența între Recon și Reba e oricum la materiale ceea de duce Reba-ul cu vreo 300 de grame mai jos. Aveam puține emoții pentru că trebuia să demontez un cuvet de pe vechea furcă dar și să introduc în gâtul furcii acea floare. Până la urmă am reușit să o montez cu succes.
Trecând de aspectele tehnice traseul era oarecum clar de vreo câteva săptâmâni. După experiența sufocantă de la Dunăre nu prea mai aveam chef de pedalat la peste 40 de grade pentru foarte mulți kilometri. Am ales un traseu ce presupunea parcugerea a puțin peste 30 de kilometri. Urcarea pe Valea Bolvașnița am mai abordat-o în urmă cu vreo 3 ani dar atunci am coborât în Valea Cernei trecând pe la Dobraia. De această dată aș fi vrut să coborâm pe muchia cu poieni și păduri care duce undeva în drumul dintre Plugova și Globul Rău. De fiecare dată când treceam dealul Cerăgăului mă uitam atât la Arjana dar și la ce acea zonă semi-împădurită.
Zăbovim vreo oră reglând bicicleta de dimineață așa că pornim destul de târziu pe vale. Căldura și toropeala se simțeau deja și pe vale. Dar totul a culminat atunci când am ieșit în zona alpină înaltă unde copacii au dispărut. Îmi venea greu să respir acel aer foarte încălzit. Facem stânga și intrăm pentru o bucată scurtă într-o zonă împădurită unde ne tragem sufletul vreo 20 de minute. Continuăm seria de urcări și coborâri de la poalele Arjanei cu scurte opriri de alimentare cu apă din micile izvoare ce se scurgeau de pe versanți. Într-una din aceste opriri observ un șarpe(Natrix-Natrix?) care se chinuia să înghită o broască uriașă. E prima dacă când observ așa ceva în realitate.
Cu puțin înainte de punctul în care drumul cotea spre Bogâltin și de unde noi ar fi trebuit să mergem spre stânga observ un fulger înspre Semenic. Mă uit la direcția norilor și îmi dau seama că nu va dura mult până vor ajunge la noi. Ochesc un fel de adăpost(care s-a dovedit un grajd improvizat) așa că în cea mai mare viteză mă îndrept spre el. În cele câteva minute până acolo am avut “șansa” să văd în imediata apropiere încă vreo câteva fulgere. De la tura de pe Gugu din urmă cu câțiva ani n-am mai avut parte de asemenea fenomene. Am reușit să fentez în turele din ultimii ani astfel de situații dar de această dată nebunia a părut că vine așa cu deodată. Apucăm să rezemăm bicicletele de gard și pentru următoarea oră am rămas blocați acolo pentru că a plouat torențial, a fulgerat și a dat cu grindină.
După ce ploaia s-a potolit pornim și, deși cochetam cu idea de a coborî spre Bogâltin, hotărâm că ar fi totuși prea plictisitor așa că am luat-o, așa cum am plănuit, pe muchia care cobora în Plugova. Și n-am regretat nici o secundă pentru că am avut parte de o coborâre de pomină. Perspectiva din care am văzut Culme Cernii Vâr era una nouă iar drumurile și potecile erau când line și bătătorite, când abrupte și bolovănoase adică exact ce trebuie pentru o tură de MTB. Bălăurim vreo 10 minute atunci când am impresia că am putea scurta drumul dacă traversăm o mică bucată prin pădure. Evident că mica bucată s-a dovedit plină de spini, arbuști și vegetație. Am ieșit de acolo cu urme vizibile pe picioare.
La finish tura relativ scurtă și rapidă la care m-aș fi așteptat s-a transformat într-o tură foarte intensă de care m-am bucurat și în care am suferit mai mult decât în alte ture mult mai lungi și cu diferență de nivel mai mare. A fost un test bun pentru furcă și aș putea zice că n-am simțit schimbarea atât de mult pe coborâri cât am simțit la urcări ce s-au dovedit mult mai ușoare. Cu siguranță că această tură va trebui repetată.
