Chiar dacă ne-am oprit în Dolomiți destinația noastră era Franța așa că după ce ne-am învârtit vreo săptămână am pornit mai la sud spre riviera italiană iar apoi spre cea franceză. Nu prea concep idea de concediu fără o gâlmă pe care să mă cocoț așa că Le Lavandou părea o locație potrivită. Terenul a destul e propice turelor de bicicletă în Provence așa că între două băi în mare am pedalat cam în fiecare zi cât am stat acolo. Căldura mi-a dat mari bătăi de cap dar și faptul că nu prea găseam apă.
Am lăsat marea și am pornit prin aridul Provence către munte. Am preferat să evităm autostrăzile pentru a vedea cât mai mult din miile de hectare cu viță de vie și tot felul de podgorii care mai apoi au lăsat loc munților trecând pe lângă lacul Castillon. De menționat și localitățile extrem de pitorești, de genul Digne-les-Bains, prin care am trecut cu străzi extrem de înguste și clădiri la fel de înghesuite cu iz medieval. Această densitate arhitecturală se datorează lui Vauban care în secolul 17 a fortificat o multitudine de locuri precum Mont-Dauphin.
Partea mai joasă brăzdată de canioane și cu localități având arhitectură unică a făcut loc înălțimilor foarte mari, spre 4000 de metri. E contrastantă uscăciunea tipic mediteraniană cu vârfurile foarte înalte Meije și Barre Des Ecrine. Am găsit un apartament la preț de camping cu niște gazde foarte drăguțe și după ce ne-am instalat am plecat după o sticlă de vin, brănză și o baghetă proaspătă. Nu prea ai cum să vii prin Franța fără să le încerci. Briancon-ul e un nod important cu o grămadă de variante de abordat în absolut toate direcțiile. Nu prea ajunge o săptămână să vezi tot ce e de văzut. Nici de informat nu m-am informat prea mult. Nu caut cel mai mai cel loc și nici nu am un scop în a vedea toate obiectivele. Îmi place să mă surprind și să hotărăsc destinația de multe ori cu o seară înainte. Cam același lucru am făcut și aici. Am ales Motgenèvre pentru prima tură.
Montgenèvre e stațiune de schi situată pe granița cu Italia pe drumul ce coboară către Torino. Drumul din Briancon pana aici e extrem de spectaculos. Nu știu dacă are rost să mai zic că aici cursiera e legendară. Sunt efectiv mii de cicliști peste tot cam oricând. Cățărările sunt într-adevăr incredibile.
Noi am decis să abordăm unul din vârfurile accesibile cu una dintre gondole așa că după ce am așteptat puțin să se adune lumea ne-am urnit. Urcarea nu e deloc ușoară dar încetișor am ajuns într-o șa cu o privelilște uluitoare către toată acea zonă situată pe granița dintre Franța și Italia. Golul alpin e uriaș. Un fel de Godeanu cu vreo 1000 de metri mai înalt.
Din șa nu prea mă așteptam să mai vrea fetele să mai urce dar vremea bună ne-a împins chiar mai sus spre 2700 de metri spre Tête des Fournéous. De aici se vedeau incredibil Mont Chaberton dar și alte câteva zeci de vârfuri. Deschiderea uriașă a Serre Chevalier până spre Col de Lautaret se vedea foarte bine din acel punct. La fel și fortificațiile lăsate moștenire de Vauban. Deși există râuri densitatea lor nu se poate compara cu ce poți vedea prin Carpați în masive de gen Țarcu sau Semenic sau oricare alt masiv(poate cu excepția Mehediților). Pe aici chiar trebuie să cari apă după tine. Nu dai de izvoare peste tot.
Coborâm pe un picior opus al muntelui pe o pantă extrem de accidentată dar cu multă atenție revenim la punctul de start de unde coborâm înapoi în Montgenèvre.
