Powder în mijlocul săptămânii
Pentru că pe 24 ianuarie e zi liberă și pentru că s-a nimerit fix în mijlocul săptămânii am decis să mergem pe Semenic pentru o zi. La Văliug era ceva zăpadă așa că am lăsate fetele pe pârtie iar eu mi-am propus să merg pe skiuri de tură până sus pe Semenic. Sunt unele avantaje din faptul că Patricia a învățat în ultimii ani să se descurce singură pe pârtie. Nu mai sunt obligat să stau cu ea în permanență. Până la urmă cam ăsta-i mersul. Ea crește și învață iar noi îmbătrânim.
Atmosfera la Văliug e în continuare la fel de frumoasă. Sper din tot sufletul să vedem o gondolă care să ne ducă mult mai ușor sus pe Semenic. E singura mișcare logică și naturală care trebuie făcut acolo pentru a impulsiona și mai mult dezvoltarea turismului. Sunt șanse ca acolo lucrurile să meargă într-o direcție bună pentru că variantele sunt nenumărate în mai toate anotimpurile.
Mi-am propus să nu mă opresc pentru poze până sus pentru a vedea ce timp pot să scot. Anul trecut am urcat în cam 2 ore. Eram sigur că se poate mai bine așa că de această dată am ajuns sus după 1 oră și 36 minute. Aproape sigur că se poate și mai bine. Sunt convins că e una din variantele ce le voi tot încerca în anii următori.
Dacă în partea de jos nu părea să fie chiar atât de multă zăpadă odată ce mă apropiam de Semenic copaci deveneau din ce în ce mai încărcați iar platoul Semenicului era invadat de soare. Vizibilitatea era foarte bună chiar dacă ceața își mai făcea de cap. Atmosferă de poveste și zăpadă mare și pufoasă.
Decid să încep să cobor pe pârtia Slalom Uriaș în jos. Era închisă așa că am parte de un powder incredibil. Până să mă dezmeticesc mă trezesc jos și decid că trebuie să mai urc o dată până sus pentru că a fost parcă prea frumos. Îmi trag sufletul lângă o bere, pun focile și îi dau din nou în sus. De această dată am scăzut ritmul. Ajung sus destul de afectat de efort. Iau o pauză de hidratare și dup ce înfulec și o banană încep să cobor prin acel powder de zile mari.
După ce ajung jos la fete, ne pornim spre Timișoara cu gândul că astfel de săptămâni ar fi bine să tot fie.










