Locuri de la munte, prin Banat sau aiurea

Push bike all day

5 iulie 2015 · Bicicletă · Bicicletă Munții Țarcu

Din dorința de încerca și variante un pic mai dificile din punct de vedere al diferenței de nivel în zone neexplorate până în acest moment am ales un traseu ce pleacă din Sat-Bătrân, de lângă Armeniș, și care ar fi trebuit să ne urce pe culmea Pleașa până sus la Cuntu iar de acolo mai departe către Țarcu de unde ar fi trebuit să coborâm pe una din muchiile paralele celei pe care am urcat. Odată ajunși la marginea pădurii luam un drum de TAF și coboram pe el până la drumul forestier de unde să coborâm înapoi la Armeniș.

Mă gândeam înainte de plecare că avea să urmeze un traseu dificil dar nu bănuiam că poate fi atât de dificil. Mașina am lăsat-o în Sat Bătrân în fața căminului cultural. De aici o bucată scurtă am continuat prin sat până în punctul în care am cotit brusc spre stânga pentru a ieși în muchia observată de mine pe hartă înainte de plecare. Cu excepția unor mici porțiuni unde mai stăm în șa toată bucata până sus la Cuntu am stat și am împins la ea pe drumuri cu înclinare foarte mare. Erau porțiuni unde era destul de greu să împingem bicicletele. Priveliștea odată ce am câștigat în înălțime era fantastică. Creasta munților Cernei dar și Cozia și restul de vârfuri din jurul Cornerevei se desfășurau ca într-o perspectivă a unui scenariu dintr-un roman fantastic învăluind-se până departe spre munții Mehedinți. Bucățile în care urcam oscilau cu porțiuni unde coboram. O primă coborâre mai lungă prin pădure ne coboară într-o poiană. De aici urmează iarăși push-bike și intrăm în zona unde s-a lucrat la drum. Drumul semi-nivelat era bun pentru tractoare dar nu și pentru bicicletă. Așa că destul de des se întâmplă să mergem pe lângă bicicletă și la coborâre. Coborârea dinainte urcării susținute către Cuntu e în aceeași stare foarte poastă cu milioane de pietricele împrăștiate peste tot drumul. Urcarea către Cuntu e ciclabilă pe porțiuni dar nu reușim nici aici să stăm prea mult pe bicicletă. Trecem și pe lângă o turmă cu vreo 3 câini dar ciobanul fiind foarte aproape scăpăm destul de ușor și fără incidente de ei. Pe urcare se vedea foarte frumos și Cleanțul Ilovei la care mă uit cu plăcere de fiecare dată când mă îndrept spre Domașnea. De data aceasta l-am văzut mult mai aproape și dintr-o perspectivă complet diferită.

La Cuntu nu prea suntem încântați de felul în care arată cerul așa că nici suntem foarte hotărâți ce să facem. De plecat înapoi pe același drum nu putea fi vorba. Îl întâlnim aici și pe Emil B. care era cu fiul cel mic la plimbare. Ne decidem să continuăm spre Țarcu și dacă pe porțiuni drumul era ciclabil cea mai mare parte tot pe lângă bicicletă stăm și pe această urcare. Avem parte la urcare de compania lui Dan de la cabana meteo care urca la schimb sus pe Țarcu. Omul are planuri mari și vrea să urce în Chile pe un vârf de aproape 7000 de metri cu bicicleta. Era însoțit de fiul lui. Ajungem la distanță foarte scurtă de cabană undeva spre ora 16:40. Mă uit la cracul din fața mea și îmi dau seama că nu avem cum să coborâm pe el în mai puțin de o oră și jumătate. Asta ar fi însemnat că undeva spre ora 18:00 am fi ajuns în liziera pădurii iar de acolo coborârile și traversările înapoi spre Sat-Bătrân. Prea multe nu ne-am luat cu noi așa că eram și destul de flămânzi. Nu prea aveam chef să mă prindă noaptea pe undeva pe traseu așa că ne gândim la un plan de rezervă. Dăm câteva telefoane și reușim să găsim pe cineva din Domașnea care să ne recupereze de undeva din zona telescaunului de la Muntele Mic. Așa că o luăm la vale pe traseul bine cunoscut prin Șeroni și Jigorea. Pe coborâre avem parte și de o pană. Nici nu mă mir având în vedere bolovănișul și pietrele ascuțite de pe traseu. O rezolv repede cu o cameră de rezervă pentru că nu mai aveam chef de peticit. Și o defecțiune de nereparat ar fi fost neplăcută la o distanță de 20 de kilometri de mașină undeva spre ora 7 seara.

Apuc să testez și acumulatorul extern care cred că justifică investiția. Am reușit să reîncarc bateria înapoi la 100% relativ repede după vreo 7-8 ore cu Strava pornită. Cred că un asemenea acumulator e util fix în situațiile de acest gen când vrei să intri în zone necunoscute și unde ar fi foarte bine să te ții de un track.

Uitându-mă la ce s-a întâmplat azi(urcarea Sat-Bătrân până pe Țarcu) aș spune că traseul nu prea merită făcut cu bicicleta pentru că are prea multe porțiuni de push-bike. S-ar preta mai bine la trail-running sau la trekking cu un rucsac ușor și o noapte la Cuntu. Dar chiar și așa creează probleme logistice dacă lași mașina pe undeva pe lângă Armeniș. Astăzi e foarte clar că am estimat prost durata și dificultatea acestui traseu. Mă așteptam să ajungem mult mai repede pe Țarcu(undeva la ora 14:00) iar asta ne-ar fi permis să încercăm coborârea planificată inițial. Contează și condiția fizică iar noi chiar dacă ne mișcăm binișor o facem totuși de plăcere așa că aceste concluzii trebuie privite din perspectiva unui amator care merge destul de des dar fără pretenții. Cu siguranță cei mai antrenați ar merge mai bine pe aici. Dar asta tot nu ar schimba dificultatea porțiunilor cu pietre ascuție de pe bucățile de drum care se pare că au fost refăcute recent. Următoarea tură pe Țarcu va fi clar din Jigorea pentru că vreau să ajung pe Țarcu în 3 ore iar în restul zilei să mă plimb acolo sus pe creastă, poate chiar să cobor la Poiana Mărului. Până la următoarea tură urmează negeia la Domașnea așa că trebuie să recuperăm cele 4000 de calorii pierdute ieri.

Etichete: culmea Pleașa, Cuntu, Sat Bătrân, Țarcu