N-am găsit cu cine să mă duc pe Semenic așa că am căutat o soluție alternativă. ROCCA e deja la a 4-a ediție și am hotărât să merg să pedalez la acest concurs. N-aveam chef de bălăureală de unul singur.
Locația de start e în Băile Lipova iar competița urma să se desfășoare pe dealurile din jur. M-am pornit din Timișoara pe autostradă dar la revenire am preferat să nu mai intru în Arad pentru că era mult prea aglomerat.
M-am înscris la fața locului. Înscrierea costa 20 de RON la fața locului și 50 de RON online cu kit de start. Oricum nu mă interesează pungile și restul de prostii ce se mai dau la asemenea concursuri.
Timpul trecea și odată cu apropierea de concurs venea tot mai multă lume. E interesant să vezi că la un așa concurs vin sute de oameni iar la o chestie de gen 2BE vin 25-30. Regret că Banatul Montan a rămas fără vreun concurs deși au fost dealungul anilor câteva care au apărut și au dispărut destul de repede. Nu știu cât de mult ar conta în economia locala un astfel de concurs dar cu siguranță că un mix de evenimente(un maraton de alergare, unul de bicicletă, un festival de jazz, altul de folk etc) probabil că ar da un impuls turismului.
La ora 10:30 s-a dat startul. Startul e una din chestiile care mă enervează la un concurs. Toți se bulucesc acolo. Unii chiar vin cu bicicleta pe sus și se duc cât de în față pot. Partea bună e că lumea se răsfiră destul de repede. Cam același lucru s-a întâmplat și aici. Vremea a fost bună și drumul uscat, poftă de pedalat am avut așa că m-am poziționat și mi-am luat un ritm pe care l-am dus pănă la capăt.
Ce nu mi-a plăcut e că s-a repetat bucla de 2 ori și că a fost poate totuși prea scurt. Înțeleg că poate fi mai simplu de organizat în acest fel dar parcă aș fi vrut ceva mai lung și fără bucle repetate. E greu să găsești echilibrul. Îl faci prea lung și prea greu nu vine lumea. Îl faci prea scurt și ușor îți vin foarte mulți. Părerea mea e că un concurs de MTB trebuie să aibă peste 50 de kilometri și un minim 1000 de metri diferență de nivel. Am fost la ROCAA din curiozitate dar nu știu dacă m-aș mai duce a doua oară. Partea bună la un astfel de concurs e că sunt câteva sute de oameni care vin și se mișcă în loc să stea acasă. Mișcarea e una însă, competiția e altceva.
Mi-am propus să fac sub 2 ore dar n-am reușit. Am trecut linia de sosire pe poziția 58 la general și 10 la categoria de vârstă în 2 ore și un minut. Ce mi-a plăcut e că la final nu s-au premiat toate categoriile de vârsta. Nu cred că au existat premii în bani dar cred că ar trebui să fie dacă vrei să atragi oameni cât mai buni care să se bată.
© Fotografii: Radu Rusu/Vatany Marius