Am început școala în acest an așa că nu ne mai permitem să dăm bir cu fugiții în orice moment din iarnă. Urma prima vacanță după cea de iarnă iar planul era să fugim în Austria. O otită păcătoasă ne-a dat un pic de lucru cu o săptămână înainte de plecare iar după ce doctorul a spus nu doar că putem să plecăm dar și că e chiar recomandat am început căutările pentru cazare. Evident că dacă faci asta cu 2 zile înainte în prim sezon șansele să găsești ceva ok sunt destul de mici. Dar am găsit ceva, am rezervat și am plecat. Destinația: Kitzbühel. Nu are rost să mai spun că aici sunt vreo 179 kilometri de pârtie și că la distanță foarte apropiată e un alt domeniu schiabil uriaș și mai mare cu vreo 284 de kilometri: Skiwelt. Cum sunt în general curios să văd cât mai mult se poate am zis că pare o destinație perfectă.
Rezervarea de pe booking nu prea corespundea cu realitatea. Am aflat asta vorbind la telefon cu gazda. Și cum nu voia să primească un review prost s-a dat peste cap și a făcut rost de un apartament cu două dormitoare, balcon, 2 băi și o bucătărie utilată cum trebuie. Totul în același preț. Dar am aflat acest lucru doar când am ajuns acolo așa că am avut parte de o surpriză plăcută aș putea spune. Surpriza neplăcută e că ultimii vreo 30 de kilometri până acolo i-am făcut pe o ploaie torențială după vreo 3 ore petrecute în stau pe bucata de autostradă de dinainte de Salzburg. Am ajuns și prea târziu așa că am găsit toate magazinele închise. N-am avut de ales și am încercat un restaurant situat în imediat apropiere a cazării. Nu-mi era atât de mâncare cât de o Franziskaner.
A doua zi ne-am trezit cu voioșie și am plecat spre St Johann In Tyrol. Nu e o stațiune foarte mare dacă e să compari cu alte domenii schiabile de pe aici dar are totuși 3 gondole și vreo câteva teleski-uri și telescaune. În total undeva la vreo 42 de kilometri de pârtie. Pare puțin la standardele austriece. Dar dacă aș avea ceva de acest gen la Muntele Mic probabil m-aș mai duce în Austria doar ca să cumpăr cine știe ce echipament pe care nu prea îl găsești aici.
Știindu-mă în Tyrol și nu în Salzburg m-am gândit că nu există un super ski card care să fie valabil în toate cele 3 locuri în care noi am fi vrut să mergem. Dar am întrebat totuși la casă dacă acest lucru e posibil. Am fost surprins să aflu că SuperSalzburg Ski Pass e valabil inclusiv în zona în care ne aflam noi și că toate cele 3 locuri erau incluse dacă luai un asftel de card. N-am stat să calculez ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi luat pe zile am zis că nu merită să-mi bat capul în fiecare zi așa că am luat un astfel de schi pass.
Ne-am luat ski-pass-ul și am început să studiem pârtiile din St. Johann. Instalațiile nu sunt de ultimă generație iar telescaunele destul de vechi. Dar pentru o primă zi era mai mult decât bine. Pârtiile era pe una din fețele Kitzbuhelhorn(2000 m.) iar gradul de dificultate era variat. În general erau pârtii roșii sau albastre dar erau și câteva bucăți negre. Ploaia pe care am ajuns cred că și-a făcut efectul pentru că am simțit că zăpada era destul de înghețată. N-a fost o senzație prea plăcută să încerc să alunec pe o neagră care era bocnă. N-am mai încercat a doua oară. Condițiile erau totuși foarte bune având în vedere condițiile meteo din ziua anterioară.
Deși am stat aproape 70 kilometri în mișcare cumulând urcări și coborâri ziua a trecut totuși pe nesimțite așa că undeva după ora 4 ne-am oprit și am pornit spre locul de cazare. Cumpărăturile le-am făcut de dimineață așa că n-am avut de alergat și oricum era totul închis fiind duminică.
Una peste alta aș putea spune despre St. Johann in Tyrol că e un orășel drăgut dar n-aș veni doar pentru schi până aici. E totuși o bună bază de pornire câte Kitzbuhel sau Skiwelt locurile de cazare fiind mai ieftine decât în Kitzbuhel. Distanțele sunt foarte mici și se parcug în 10 minute așa că nu merită stat în buricul târgului. Profilul relativ jos al locurilor și multele poieni pe care le-am văzut tranformă poziția într-una bună pentru multiple ture de bicicletă care cred că se pot face de aici. Am văzut și destul de multe drumuri asfaltate dar și poteci care urcă până sus în vârful muntelui.
Un alt lucru surprinzător pe care l-am observat a fost numărul extrem de mare de oameni pe schi de tură. Cred că am văzut de ordinul zecilor urcând în sus. Erau atât bărbați cât și femei dar și tineri sau mai puțin tineri. Aveam și eu cu mine echipamentul în caz că fetele ar fi vrut o zi de pauză dar dacă nu au vrut am zis că am destule locuri virgine pe la noi și dacă tot am ajuns la stațiuni de schi dotate cum trebuie ar fi bine să profit de moment. Sunt destule locuri prin Țarcu, Godeanu, Cernei sau Semenic care se pot aborda pe schi de tură așa că doar zăpadă să fie. Iar dacă nu va ninge ar fi bine să se oprească gerul pentru că aștept cu nerăbdare să abordez vreo 2 trasee de bicicletă pentru care am pregătit deja track-urile de ceva vreme.
